) |
| Mircea Cartarescu Foto: Evenimentul Zilei |
 |
Dimpotriva, el arata cu limpezime ce se petrece de fapt in politica romaneasca, dincolo de eternul scandal din ultimii doi ani, care n-a facut bine niciunuia dintre partide si mai ales noua, tuturor.
Mai intai, a devenit limpede ca organizarea unui referendum si a unor alegeri pentru Parlamentul European in aceeasi zi a fost o greseala. Populatia era destul de confuza fata de fiecare dintre cele doua intamplari politice in parte, cu atat mai mult a fost data peste cap de suprapunerea lor. Alegerile pentru PE n-au interesat decat, poate, in masura in care rezultatele lor spun ceva despre raportul de forte dintre eternele noastre primadone politice. Cum am mai spus-o, inca nu ne intereseaza Europa, Bruxellesul e undeva departe, in ceata. Deocamdata e mai aproape pielea decat camasa.
Cat despre referendum, de data aceasta n-a fost o idee buna. Cand a fost vorba sa-l salveze pe presedintele amenintat cu demiterea - sa precizam: fara niciun fel de motive reale! - populatia a venit sa-l apere in numar mare si a votat masiv in favoarea lui. De data aceasta organizarea referendumului n-a mai fost perceputa ca o urgenta, ci mai curand ca un abuz. Nu rascolesti un popor intreg, intr-o zi friguroasa, pentru o sofisticata diferenta de nuanta in evaluarea votului uninominal. Pentru Traian Basescu e o lectie limpede: referendumul national e un instrument politic de ultima instanta si trebuie folosit doar in chestiuni majore, de interes cu adevarat unanim. Eu insumi sunt adeptul uninominalului direct, dar daca nu se poate, ma multumesc si cu cel propus de Pro Democratia, care nu e rau, ci doar the second-best. Traian Basescu trebuie sa inteleaga pana la urma ca legatura sa cu poporul e mediata, totusi, de clasa politica si ca izolarea fata de aceasta (oricat de corupta si plina de pacate ar fi ea) si recurgerea directa la popor nu prea are sanse sa insanatoseasca natiunea. Poate ca ar fi de considerat, totusi, o politica de pasi marunti, de aliante si concesii, de ambele parti. Din absenteismul la vot s-a vazut limpede ca lumea s-a saturat de razboiul dintre presedinte si clasa politica. Acest razboi trebuie oprit, cu intelepciune, din ambele parti, pana cand nu ni se darama in cap sandramaua.
Nu este de minimalizat, apoi, scorul de cam 80 la suta al sustinatorilor votului uninominal in varianta presedintelui. Aceasta arata ca nucleul alegatorilor activi, care s-au dus la vot cand toti ceilalti au stat acasa, ii ramane fidel lui Basescu. Daca nu se va arunca in cine stie ce aventuri politice si va fi mai conciliant cu parlamentul, Basescu are toate sansele sa castige un nou mandat prezidential.
In privinta scorurilor partidelor la alegerile pentru PE, ele sunt interesante chiar si in conditiile participarii la vot a doar o treime din electorat. E de evidentiat mai intai scorul neasteptat de mare obtinut de PLD, aproape 8 la suta. O mare victorie pentru un partid atat de tanar. Din acest moment, PLD devine un jucator serios pe scena noastra politica. PNL, in acest timp, isi reduce anvergura, in ciuda mitelor electorale la care s-a pretat pentru momirea pensionarilor si a altor defavorizati. PD e mai departe inert ca azotul din aer, fara lideri, fara idei, fara voce, in schimb cu cel mai mare procent, datorat tractarii sale de catre locomotiva Basescu. E zona mai spalata a fostului FSN. Cealalta jumatate a acestuia, PSD-ul, are si el un scor mare, mult peste asteptari (cel putin peste ale mele): 23 la suta.
PSD ramane pericolul numarul unu in politica romaneasca prin numarul mare de crocodili care-l infesteaza, alaturi de oameni cu care se poate discuta. Cata vreme vor ramane aici politruci ca Iliescu, Adrian Nastase, Hrebenciuc si altii ejusdem farinae, nu e nimic de facut cu acest partid.
Catastrofa partidelor extremiste sau excentrice (sau si una, si alta) e iarasi un castig extraordinar si neasteptat al acestor alegeri. S-au dus pe apa sambetei Vadim, Becali si Voiculescu, ca si ciudatul partid de buzunar PIN, pieriti pe propria lor limba, dovada ca electoratul incepe sa se maturizeze si sa evite vocile stridente.
Un presedinte mai conciliant, partide mai putine si mai mari, cu o doctrina mai clara, ca si eliminarea mascaricilor politici - iata doleantele populatiei scoase in evidenta de recentele alegeri. Dar mai puternica decat vocea celor care-au votat mi se pare ca se aude acum vocea celor fara voce, a celor care-au stat acasa. Mesajul lor mi se pare limpede si urgent: oamenii sunt obositi de starea de scandal eternizata in politica romaneasca. In acest moment se vede limpede ca niciuna dintre tabere nu poate castiga acest razboi pe care-l platim cu totii. Basescu nu poate fi dat jos si va mai fi probabil presedinte inca un mandat. Clasa politica, la randul ei, nu poate fi reformata prin recurgere la popor si va ramane corupta inca multa vreme. Concluzia e una singura: razboiul dintre palate trebuie oprit, pentru binele nostru comun.
