Anul pierdut de cand am condamnat comunismul

de Alina Mungiu Pippidi     Romania Libera
Joi, 13 decembrie 2007, 6:32 Revista Presei | Opinii/Analize

Alina Mungiu-Pippidi
Foto: Romania Libera
Ce urmari concrete a avut faptul ca am condamnat comunismul acum un an? Ca politica publica nu poate fi doar discurs, nici chiar in TeleRomania, ea se plamadeste din acte concrete. Fiind printre cei care nu se asteptau la mare lucru, o sa fac o trecere in revista cat se poate de obiectiva.

Legea lustratiei, ca sa incep cu principala urmare fireasca, e tot unde era, adica trecuta de o singura Camera cu o majoritate de un vot, obtinuta pentru ca Mona Musca l-a adus pe Gheorghe Flutur la vot in ultima clipa. Mona Musca insa nu mai e unde era, intre timp pierzand toate infatisarile care ar fi putut-o reabilita. Dar daca in anul care a trecut legea nu a avansat, putem in schimb spune ca a dat inapoi. In primul rand, desi a existat o experienta poloneza relevanta intre timp, nici un expert nu a pus mana pe ea sa faca o forma pe care sa nu ne-o masacreze Curtea Constitutionala. O tinem la sertar, ca atunci cand ii vom da drumul sa mearga drept in sant. Al doilea, legea nu mai are campioni in PNL.
Ministrul Cioroianu a uitat ca e coautor, prins cu apararea propriei imagini de presa rauvoitoare. Restul partidului a fost prea ocupat cu apararea ministrilor caltabosari, ca si a seniorilor informatori gen Balaceanu-Stolnici, ca sa se mai ocupe cu fleacuri. Cu exceptia lui Bogdan Olteanu, care a tinut ocupata societatea civila cu promisiuni si, intre timp, a pus un ofiter pe lista, Daniel Daianu, clamand ca nu a facut politie politica. Unde o fi fost autorul legii revizuite a CNSAS, din care expres se elimina aceasta sintagma, Marius Oprea? La fund, cum se zice pe romaneste, unde e de fapt si legea CNSAS, despre care Norica imi zicea la TV, acum vreun an, ca a trecut-o atunci si pe loc. Pe scurt, legea e ingropata, Mona e singura lustrata si ma opresc aici, ca vad ca incepe sa rimeze.

Incepand de azi o sa port, la rugamintea Societatii Timisoara, o panglica neagra pe brat, ca, sincer, sunt in doliu. Sper sa faca si altii la fel, ca sa ne mai numaram intre noi sa vedem cati am mai ramas.

Daca la legea lustratiei nu facuram progrese, la legile Sigurantei in schimb batem pasul pe loc. Marea infruntare liberalo-basesciana face ca vom ramane cu legea din 1991, pe care totdeauna am dat-o ca argument ca revolutia noastra a fost necurata. Ca nu dupa orice revolutie, chiar inaintea unei Constitutii se trece o lege care zavoraste adevarul pentru 50 de ani. si arhivele. Ca veni vorba: nu, nici legea asta nu s-a modificat, pentru ca ne batem in idei concurente si nimeni nu se uita la mine, care zic de ani de zile ca pana la marile solutii sa le practicam pe cele mici, de exemplu sa trecem un singur articolas ca, asa cum e prevazut in Legea 544, termenii din legea arhivelor se modifica pentru a fi in concordanta cu legea liberului acces la informatie. Aici insa avem si o consecinta pozitiva a divortului Victoria-Cotroceni – liberalii au scapat de Basescu, care-i bloca, si au numit un om nou.

Nu om avea mari victorii, dar in schimb avem recompense. Au fost decorati mai multi morti: patriarhul Teoctist, un colaborator al regimului comunist, de catre presedintele Romaniei, ca si Dan Iosif, in aceeasi zi cu Corneliu Coposu, vechiul sau inamic, care a primit si el o decoratie de la o academie fantomatica fara dreptul de a da decoratii.

Probabil din cauza ca mortii au dus greul luptei anticomuniste in 2007, realizarili ne-au fost asa subtiri. Nu ca raportul Comisiei Tismaneanu, care a iesit grosut de tot si la un pret de 75 RON, ideal pentru toti liceenii pe care vrem sa ii educam. In sfarsit, macar sa afle ei ce a fost comunismul din filmele romanesti care au aparut intre timp, dar nici de asta nu sunt sigura, asa ca poate facem un videogame in care poti dobori comunismul singur, cu ceva practica de joc.

Protagonistii acelei memorabile zile de condamnare nu au dus-o prea bine in 2007. Traian Basescu a avut cel mai greu an din viata lui. Nu din cauza ca a condamnat comunismul, dimpotriva, asta l-a salvat, pentru ca a devenit seful anticomunismului, fapt care i-a fost de folos in conflictul cu liberalii. Emil Constantinescu, care vad ca da vina pe mine si GDS pentru acest lucru, nu a avut nici el un an grozav. Prin atacurile lui i-a adus mult mai multe voturi lui Basescu decat Liiceanu, si trist e ca nu-si da seama. In ce-l priveste pe Andrei Iucinu, seful trupelor de soc ale PRM, el tot nu si-a capatat mostenirea, dar in schimb si-a dezgropat tatal cu public. seful lui, Vadim Tudor, a cazut sub pragul tolerantei electorale, cum am prezis acum un an la emisiunea TVR cu pricina, pentru ca votantii extremisti vor pe Hitler in fruntea partidului, nu pe Charlie Chaplin. Unii prezic ca se va ridica la loc unde a fost. O sa se ridice cand i-oi da eu mana.

Ei, si sa nu uit, ultimul pe lista, cu voia dvs., Ion Iliescu, am scapat de trimiterea in judecata pe care mi-o facuse papagalul ala de Dan Voinea, desi nu el era procurorul care instrumenta cazul meu. Sunt sigur ca dusmanii mei si ai democratiei romanesti, fortele extremiste din Romania in general se vor reintoarce la atac, dar deocamdata voi petrece si eu sarbatorile Craciunului linistit, nu pentru ca as crede ca acum mai bine de doua mii de ani s-a nascut un bebe miraculos datorita caruia ne vom mantui cu totii, revolutionari si contrarevolutionari deopotriva, ci pentru ca respect traditiile si iluziile poporului. Predecesorii mei nu au tinut seama de ele, si de asta le-a mers mult mai rau decat mie.

Romania libera























278 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică