Un ceai la majoratul Revolutiei

de Emilian Isaila     Evenimentul Zilei
Sâmbătă, 22 decembrie 2007, 8:03 Revista Presei | Opinii/Analize

Emilian Isaila
Foto: Evenimentul Zilei
"In anii ‘80, tinerii mergeau la „ceaiuri”. Toate petrecerile purtau acest nume cinic si conspirativ."

„Ceaiurile” le dadeau cei care aveau ceva de sarbatorit. Tin minte ca noi, pustii, ne distram in sufragerie, iar parintii stateau de paza in bucatarie. Iar pe „batrani” ii caracterizam in functie de cat de „de treaba” erau. Ne lasau sa fumam, sa bem, ne lasau sa dansam „blues” cu fetele. Astea erau „ceaiurile”. Cluburile nu existau si nici nu le simteam lipsa.

Ieri s-au implinit 18 ani de la ultimul discurs cu public al lui Nicolae Ceausescu. Astazi se implineste aceeasi cifra de la fuga cu elicopterul de pe Comitetul Central al PCR. asta da, majorat! Ar trebui organizat un „ceai” national, o petrecere uriasa prin care sa sarbatorim ca, intr-un fel, atunci ni s-a schimbat viata.

Stiu ca majoritatea nu va fi de acord cu petrecerea si vor intreba daca „a fost sau n-a fost?”. E o intrebare care revine obsesiv in fiecare an odata cu pregatirile pentru intampinarea lui Mos Craciun. O intrebare la care sunt prea putini, din ce in ce mai putini, cei care muncesc sa afle raspunsul. Aproape toti martorii acelor evenimente au unul. E personal, subiectiv, departe de realitate, dar, la naiba, „am fost acolo, deci stiu cel mai bine”.

Sunt sigur ca „adevarul despre Revolutie” va fi aflat. Probabil ca acest adevar va ocupa cel putin trei rafturi bune dintr-o bibloteca, dar, pana la urma, va fi spus si va fi scris.

De asemenea, sunt sigur ca generatiile martore la acele evenimente nu vor avea parte de acel adevar, intreg, rotund si obiectiv. In primul rand, ar disparea tot farmecul si ar trebui sa renuntam la adevarurile noastre. Si ce vom face, despre ce vom vorbi in noaptea de Ajun?

Ce pot sa spun eu e ca au trecut 18 ani si acele evenimente mi-au ramas intiparite in minte de parca ar fi fost arse cu fierul rosu pe creierul meu. Pot povesti in amanunt pe ore, chiar si pe minute tot ce am avut ocazia sa vad, dar imi povestesc numai mie. Am un sentiment de jena, de teama, de ridicol sa vorbesc, mai ales cu tinerii, cu cei nascuti atunci sau putin inainte.

O fata inteligenta si frumoasa de 22 de ani, fericita ca a fost angajata la „Evenimentul zilei” m-a intrebat: „Tu ce faceai la 22 de ani?”. Am privit-o si m-am blocat. Mintea alerga undeva in spate, in timp, cautand.

Mi-am amintit ce faceam, dar cum sa-i spun ca aveam arma si ca pazeam fabrica IAUC din curtea Politehnicii de „teroristi”? Cum sa-i povestesc despre faptul ca am fost la ultimul miting al lui Ceausescu si o cautam disperat pe sora mea care era si ea acolo si credeam c-o sa murim cand am vazut puscasii de dupa perdelele CC-ului?

Cum sa povestesc despre spaima, despre teroarea care au urmat, despre impuscaturile care au brazdat noaptea, vreme de saptamani, cerul orasului? Cum sa-i povestesc despre faptul ca m-am bucurat cand Ceausescu a fost ucis si, daca as fi putut, as fi facut-o cu mana mea, fara nicio remuscare?

De fapt, am tacut jenat, rusinat de faptul ca stiu povesti pe care nu le pot spune fara a cadea in ridicol. Dar, astazi, la majoratul Revolutiei, pot sa-mi permit sa fiu ridicol. In fond, atunci mi s-a schimbat viata. Si n-am regretat niciodata.
De acelasi autor, cititi si blogul „Stockholm 330”, la www.evz.ro/isaila























129 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    adevarul... (Sâmbătă, 22 decembrie 2007, 11:41)

    istoricul [anonim]

    Draga Emiliane,imi permit sa iti spun asa,pe de-o parte ca apartinem cam aceleiasi genaratii (atunci aveam 28 dde ani),iar pe de alta parte pentru ca acum 18 ani eram soldat TR doctor, aveam un AKM si 300 de gloantze su am urlat de fericire cind am auzit la radio "Cu ajutorul lui Dumnezeu am invins" (asta insemna ca nu mai trebuia sa iesim impotriva manifestantilor din oras)...Pe 23 decembrie la ora 8.45 eram intins pe burta ,linga o "masca" de pe fundul caruia ma priveau ochii reci incremeniti de groaza mortii a soldatului Stoica ,impuscat in git - primul mort al ziei ... Adevarul despre Revolutie,il vor sti probabil stranepotii nostri,moment in care cu exceptia istoricilor supraspecializati pe aceasta problema,nu va mai intersa pe nimeni...Asa cum adevarul integral despre al II-lea razboi mondial va fi aflat doar in mai 2045 ! ...Deci,rendez-vous in decembrie 2089....asta doar daca cerezi in spiritism!La Multi Ani Camarade ! Macar pe noi nu ne pling familiie incercind de 18 ani incoace sa afle DE CE au murit atunci cei dragi lor....


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi