"Fiat justitia, pereat mundus" (sa se faca justitie, chiar de-ar fi sa piara lumea) este un principiu de drept roman, pe care liberalii romani l-au adoptat, punand-o pe doamna Nicolai in locul Justitiei. Calin Popescu Tariceanu stia de la inceput ca nominalizarea Noricai Nicolai pentru portofoliul Justitiei nu e o idee buna, de aceea a incercat initial sa-si convinga colegii de partid ca varianta unui tehnocrat ar fi fost mai profitabila.
Dupa aventura Guvernului cu tanarul si neexperimentatul Chiuariu, care a reusit sa convinga Comisia Europeana ca Executivul roman vrea sa faca praf reformele juridice, premierul ar fi vrut sa vina cu un ministru independent, cu o viziune noua, care sa redea credibilitatea acestui domeniu vulnerabil. In asteptarea raportului de etapa alcatuit la Bruxelles, care va contine se pare critici serioase la adresa justitiei autohtone, controversele asupra viitorului ministru de resort au fost accentuate de Traian Basescu o data cu respingerea, in prima instanta, a Noricai Nicolai.
Sustinuta in continuare de Calin Popescu Tariceanu, mai mult datorita obligatiilor amicale si de partid decat din convingere sau cavalerism, doamna Nicolai va porni la drum, daca in cele din urma va fi confirmata in functia de ministru al Justitiei, cu stangul, la fel ca Adrian Cioroianu. Norica Nicolai va fi privita cu suspiciune inca de la inceput atat din exterior, cat si din interior. Functionarii europeni se vor intreba cum poate ajunge in fruntea justitiei cineva care a incercat, fie si indirect, sa fraudeze votul in Parlament, asa cum s-a intamplat cand nepoata doamnei Nicolai prelua cu naturalete si amuzament parte din prerogativele senatoriale ale matusii.
Lejeritatea cu care trecem in registru anecdotic intamplarile imorale sau ilegale ale politicienilor autohtoni nu se potriveste insa cu viziunea Bruxelles-ului asupra statului de drept si nici cu asteptarile europene in ceea ce priveste responsabilizarea oficialilor. Cu alte cuvinte, Comisia Europeana se va uita cu indoiala spre Nicolai, dar neincrederea nu vine doar din peripetiile nepoatei in Senatul Romaniei, ci si din inclinatiile antireformiste ale matusii. Senatoarea Nicolai are in palmares votul in favoarea eliminarii liderilor PCR de pe lista lustrabililor, votul impotriva ordonantei de infiintare a Departamentului National Anticoruptie, insistenta pentru pastrarea calomniei in Codul Penal, intelegerile permanente cu parlamentari dubiosi din zona extremist-nationalista si declaratii veninoase la adresa Monicai Macovei. In plus, Norica Nicolai alaturi de alti liberali de frunte a fost pe statele de plata ale firmelor lui Patriciu si a ramas, la fel ca Tariceanu, in relatii prietenesti cu omul de afaceri, urmarit in justitie pentru spalare de bani, manipularea pietei de capital, constituirea unui grup infractional organizat, delapidare, complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si asociere in vederea savarsirii de infractiuni.
Nominalizarea Noricai Nicolai pentru Ministerul Justitiei ar putea sa nu aiba nici o legatura cu procesele in care este angrenat Patriciu, dar prezenta ei acolo i-ar fi putut oferi acestuia cel putin un confort psihic, daca nu o protectie implicita. Practic, nici un om politic rational nu si-ar putea dori cu zece luni inainte de alegeri un portofoliu complicat dintr-un domeniu sensibil, nereformat pana la capat si care ar putea atrage asupra Romaniei o clauza de salvgardare din partea Comisiei Europene. S-ar putea deci intelege ca Norica Nicolai a primit din partea prietenilor sai liberali misiunea de a prelua cu aroganta ei mohorata Justitia mai mult pentru linistea lor decat pentru a produce schimbarile majore asteptate la Bruxelles, dar detestate de colegii sai de la Bucuresti.
