In perioada Iliescu, in voga erau institutiile paralele. Exista o asociatie de revolutionari, vreun institut de cercetare a comunismului, vreo fundatie sau ONG, imediat, din neant parca, rasarea un organism similar. Regimul era inventiv si rapid, nimic nu scapa neclonat intr-unul, doua, zece exemplare. De cate era nevoie, in functie de necesitatile momentului si amploarea fenomenului.
De la biletelul scos de Udrea se poate spune ca s-a deschis o noua epoca, pe care o putem numi generic "ba pe-a ma-tii". Biletelului deschizator de drumuri i s-a contrapus asa-zisa rezolutie pe o adresa catre Ministerul Economiei, condus la acea vreme de vajnicul locotenent al lui Voiculescu, Codrut Seres, cercetatul penal in dosarul spionilor.
Mai tineti minte? Ce mai zarva, ce mai talkshow-uri! Iata dovada - se urla cu fete congestionate -, nu doar premierul iscaleste cereri de interventie la Parchet, ci insusi presedintele tuturor romanilor cu afaceri pune pile.
Au fost despicate pana in strafunduri traseul documentelor, procedurile, legile trecute si viitoare, pentru a se demonstra egalitatea ticaloasa a celor doua fapte. In decor a fost parasutata esenta: autorul biletelului pilangiu pentru prietenul petrolist si cercetat a mintit.
Asa si acum. Iese mapa Noricai, apare si mapa Monicai. Falsifica una mandate de arestare? Da, dar cealalta e lenesa, delasatoare, incapatanata si intarzie lucrarile. Nu prea stie Norica legea atunci cand face pe avocata in timp ce e platita ca procuror? Desigur, dar si Monica intarzia la serviciu.
A primit una sanctiune? Da, dar si cealalta ar fi fost data afara de Cochinescu daca, smechera cum o stim, nu-si inainta demisia. Era tovarasa Nicolai secretar PCR si o aprecia partidul pentru serviciile aduse? Ar fi fost si Monica, daca era mai batrana.
Dupa cum era de asteptat, in razboiul mapelor fondul problemei a trecut in subsidiar si, in harmalaia generala, nu mai intereseaza pe nimeni ca Norica este o antireformista care n-a pierdut ocazia sa-i infiereze muncitoreste, cu votul si discursul, pe procurorii care ii deranjau colegii, iar Monica a convins Bruxelles-ul sa ne ridice steguletele rosii de pe Justitie.
Ideea e simpla si veche: confuzia e raiul profitorilor si ticalosilor. Binele si raul se amesteca pana la disolutie in folosul politicienilor verosi.
Ultima gaselnita in materie e folosirea lui Hayssam cu al sau celebru "dom’ profesor" pentru a demonstra nevinovatia Noricai si complotul pus la cale de Basescu. Desigur, pana cand presedintele si serviciile nu vor da o explicatie plauzibila pentru marea evadare a sirianului rapitor de jurnalisti, diversiunea va prolifera in voie.
Pe principiul "uite cine vorbeste", candidata la Justitie isi construieste apararea spunand fara sa clipeasca: "stiu sigur ca dom’ profesor e Basescu". Siguranta i se trage din studierea stenogramelor publicate de doua ziare vestite in "investigatii" la comanda si din armata de vidanjori care s-a incolonat in spatele ei pentru a sustine diversiunea.
Care ce zice? Ca Hayssam eliberatul, care a fost vazut facand plaja prin tot felul de locuri exotice, se converseaza bascalios cu anchetatorul care i-a obtinut eliberarea in instanta si caruia, evident, ii spune tot, ca la psihiatru. Cu exceptia, bineinteles, a adevarului. stiindu-se ascultat de servicii, doar le cunoaste profesionalismul, Hayssam lanseaza amuzat tot felul de scenarii.
In episodul din luna ianuarie personajul principal este "dom’ profesor". Ca asemenea scenarii ii sunt sugerate, ca le inventeaza singur, nu are nici o importanta. Adrisanti se gasesc intotdeauna. Printre ei, si viitoarea ministereasa, careia noul scandal ii vine manusa.
Scopul este ca, in goana televizata dupa dom’ profesor, sa nu se mai vada nepotrivirea de caracter dintre Norica Nicolai si Justitie. Noroc ca teroristul numarul 1 nu a murit de cancer, altfel actuala putere si presa aservita ar fi trebuit sa-l cloneze. Ceea ce, trebuie sa admitem, e ceva mai greu de facut decat niste telefoane internationale aranjate.
