“The truth will set you free. But first, it will piss you off.”

Astazi a fost o zi nasoala. Ieri a fost o zi nasoala. Saptamana trecuta a fost o saptamana grea. Toata luna Ianuarie a fost oribila. Ma gandeam sa scriu despre cat de greu e sa fii antreprenor, ce dedicatie, vanjosism, curaj si ce perseveranta sunt necesare. Toate astea ca sa ma regasesc in personajul celui care reuseste, razbeste, muta muntii din loc samd. Cumva … am reusit sa-mi inving aceste porniri si sa nu produc un imens pateu.

Adevarul. La asta ma gandesc cand am timp. M-am gandtit atat de mult incat am si o lista:

* Adevarul e ca ne lipseste disciplina. In ultimii 10 ani de studiu eu nu mi-am facut 10 teme. Am copiat, am aburit, mi-am amintit, am reusit cumva sa o scot la capat. Niciodata nu am vrut sa-mi fac temele, niciodata nu am avut disciplina asta. Incerc din cand in cand sa-mi impun un minim de disciplina, in cele din urma ajung sa o raresc, sa o las mai moale, sa nu-mi pese.

* Adevarul e ca suntem mediocri. Am vrut mereu sa cred ca eu sunt cel mai bun, ca oamenii cu care lucrez sunt cei mai buni samd. Nu e asa, suntem departe, suntem mediocri. Singura salvare e ca ceilalti, cel putin din apropiere, sunt exasperant de slabi uneori. Suntem copilul mediocru intr-o clasa de prosti, iar intr-o zi vom ajunge chiori in tara orbilor.

* Adevarul e ca sunt(em) slab(i) psihic. Ma intreb ce s-ar intampla in situatii adevarate de criza, daca cedam cand avem totul si ne este cald. La primul pumn serios in gura, la prima problema cu adevarat grava ne pierdem. Ca veni vorba, din toti gladiatorii, cati au incasat o lovitura sanatoasa in fata in ultima vreme? Nu de alta, dar sa avem termen de comparatie. La mine a trecut ceva vreme, dar am retinut ca doare al dracului de tare si e incomparabil mai neplacuta fata de problemele clasice din IT/business.

* Adevarul e ca nu stim ce inseamna responsabilitatea. Comoditate, liniste, lene, durere in cot, spre asta tindem natural si asta ne vand toate produsele sau serviciile minune. O piata care cere specialisti ne permite sa fim slabi si iresponsabili, sa lucram iresponsabil si gasim mereu unii mai disperati sa ne accepte, atunci cand actualii s-au saturat de noi.

* Adevarul e ca sunt(em) supraevaluat(i). Serios, nu cred ca exista meserii mai supraevaluate decat IT-ul. Suntem platiti mult pe treaba de mantuiala. Clientii sunt invatati ca nu merge, accepta tampenii gen antivirus si reparatii la carpeli, iar asta costa si este “business as usual”. Cand ridici telefonul, stii ca vine tonul, cand apesi intrerupatorul, stii ca vine lumina, cand dai drumul la robinet, stii ca vine apa, numai cand pornesti calculatorul stii ca habar nu ai ce urmeaza sa ti se intample si speri sa mearga.

* Adevarul e ca sunt(em) incapabil(i). Aici vorbesc mai mult pentru mine, ca simt asta. Am luat la decizii proaste in ultimii doi ani ca ma doare capul doar cand ma gandesc. Lipsa de organizare, lipsa de responsabilitate, lipsa de pasiune, presarate cu mici succese si aprecieri deseori nemeritate. Cel mai rau ma scoate din minti faptul ca deseori e indeajuns si atat pentru a privi oglinda fara regrete.

* Adevarul e ca tu dai tonul. Eu dau tonul pentru oamenii cu care lucrez. Daca eu nu sunt acolo, ei nu sunt acolo. Daca eu nu trag, ei nu trag. Nu sunt indiferenti, e doar o chestiune de motivare. E mereu nevoie de un exmplu, iar eu n-am mai fost de multa vreme exemplul necesar.

Sunt terorizat de toate adevarurile astea. Nu e nevoie sa mi le spuna nimeni, le stiu, le vad, le simt. Vreau sa fiu capabil sa nu ma mint. Am trecut de la “merge si asa” pe care altadata nu vroiam sa-l accept, la “mi-e jena si-mi cer scuze” pe care acum il repet zilnic.

De azi inainte, 4 ore pe zi, voi fi om tehnic. Gata cu planurile, intalnirile si viziunile, caci halucinatiile de felul asta ma pun in postura de a masura paguba si pierderile cauzate de lipsa realismului si a contactului direct cu “marfa”.

Inainte de pumni in piept, imbatat cu apa rece si batai pe umar, trebuie sa ne aducem aminte ca IT-ul (ca aproape orice meserie obisnuita) nu e o forma de arta, e doar un amestec disciplina, responsabilitate, siguranta, inteligenta si multa munca.

Comenteaza pe blogul lui Dragos Manac