Algoritmul electoral care va produce Parlamentul Romaniei este foarte complicat. De ce s-or fi preferat formule alchimice, in care cifre si procente se amesteca si se distileaza prin retorte labirintice pentru a da, in final, lista celor care reprezinta poporul in forul legiuitor si nu repere simple, clare, usor de inteles pentru toata lumea, nu stiu. Fapt este ca majoritatea parlamentarilor vor fi desemnati „proportional“.
Adica dupa liste de partid. Adica nu uninominal. E foarte probabil ca, in multe colegii, candidatul care a cistigat cele mai multe voturi, dar nu 50% plus 1, sa nu mearga in Parlament, in schimb sa mearga candidatul de pe locul II sau III, daca partidul sau sta mai bine ca scor national decit partidul celui preferat de alegatori. Deocamdata, totul e un joc teoretic. Oamenii nu-i percep exact toate consecintele.
Dar a doua zi dupa ce se vor anunta rezultatele, cineva va trebui sa explice alegatorilor din colegiul X ca cel care a cistigat acolo, sa zicem, 49% dintre voturi nu merge in Parlament si ca va merge unul care, sa zicem, a facut 17% doar pentru ca, la scara nationala, partidul celui din urma a cistigat mai multe voturi decit partidul celui dintii. Mai precis, vointa alegatorilor dintr-un colegiu va putea fi infrinta de vointa intregului electorat, asa ca te in-trebi ce fel de „uninominal“ e acesta.
Ce va fi, vom vedea. Insa un lucru e cert. Ca in toate situatiile de acest gen, nimeni nu va raspunde pentru criza de legitimitate a reprezentantilor colegiilor care, probabil, va urma. Nimeni nu va raspunde ca increderea in Parlament va scadea, dat fiind ca oamenii vor fi reprezentati de unii care au pierdut alegerile si nu de unii care le-au cistigat. In fond, nu electorii, ci partidele trebuie sa se simta confortabil in sistemul electoral.
Ceea ce mi se pare cu adevarat revoltator este atitudinea parlamentarilor care, dupa ce au votat introducerea acestui sistem electoral, au inceput sa-l injure pe toate drumurile. Un om decent, care ar uita pentru o clipa ca decenta nu are nici o legatura cu politica romaneasca, ar intreba, firesc, de ce au votat ceva ce li se pare ca e daunator. Raspunsul sta tocmai in sistemul pe care un uninominal real l-ar forta sa se reformeze, iar acest „uninominal“ il pastreaza: sistemul partidelor romanesti.
Parlamentarii au votat impotriva convingerii lor pentru ca asa le-a cerut partidul.
Dupa 1990, partidele romanesti au fost pepiniere de mediocritate si oportunism. Ele nu au putut sa livreze societatii romanesti proiecte care sa convoace energia natiunii, nu au putut formula idei, nu au putut stirni credinte, nu au putut urca la tribuna oameni politici de anvergura europeana.
Despre modele nici nu mai vorbim. Partidele noastre sint coterii, gasti, clici care genereaza afaceri umbroase. Excelente rampe pentru parveniti. Sigur ca pluripartitismul este conditia sine qua non a exercitarii democratice a puterii. Dar aplicarea romaneasca a acestui principiu respectabil a nascut, dupa obiceiul locului, mici monstri care se apara cu prestigiul principiului pe care, aplicindu-l, il siluiesc.
Acum citeva zile, produsul cel mai pur al vietii de partid din Romania, dl Adrian Nastase, si-a exprimat ingrijorarea ca votul uninominal va duce la disparitia partidelor. Faptul ca sistemul politic de astazi a dus la disparitia electoratului nu pare sa ingrijoreze pe nimeni insa. Iar daca partidele politice chiar nu ar fi in stare sa supravietuiasca unui sistem uninominal autentic, atunci chiar ca trebuie sa piara.
Deocamdata, si-au produs singure un „uninominal“ care le pune la adapost.
