Inainte de a deveni o politiciana de succes, Zinaida Greceanii si-a construit o cariera profesionala pe propriile ei speze, fara proptele de sus, muncind cu sarg si rabdare intr-o tara mica, saraca, plina de prejudecati, in care barbatii, la fel ca in Romania, domina viata politica si economica. Spre deosebire de majoritatea femeilor politice care fac zgomot pe scena autohtona si care au fost aduse la suprafata jocurilor prin compromisuri sau filiatii fara legatura cu performantele lor anterioare, Zinaida Greceanii se impune in primul rand ca specialista intr-un domeniu vital pentru orice stat, iar mai apoi ca politiciana discreta, dar influenta prin ceea ce este ea, mai mult decat prin partidul sau.

In Romania, cele mai multe femei politice pe care le vedem dandu-si cu parerea in varii domenii nu au in spate cariere profesionale serioase, iar unele par sa nu fi facut niciodata vreo meserie. De la Daniela Popa, sefa conservatorilor, care a debutat in politica o data cu FSN, in 1990, si pana la Norica Nicolai, vicepresedinta PNL, fosta procuroare comunista cu competente indoielnice, ambele de-o seama cu Zinaida Greceanii, politicienele romance din generatia medie sunt adesea lipsite de consistenta.

In schimb, tinerele politiciene par selectate dintr-o taraba de lucruri frumoase, iar marea lor preocupare pare sa ramana in zona esteticului superficial. De la Elena Udrea, ajunsa peste noapte in echipa de conducere a partidului prezidential gratie slabiciunii lui Traian Basescu pentru ea, pana la cel de-al doilea membru PIN, Lavinia sandru, purtata ca mascota a acestui minuscul partid pe la toate televiziunile, frumoasele politiciene de la Bucuresti vor mai degraba sa fie vedete decat sa caute solutii pentru problemele romanilor.

De aceea, in vreme ce notorietatea lor creste, credibilitatea lor ar putea sa scada, fiindca popularitatea acestor tinere se bazeaza mai degraba pe nivelul de tejghea al discutiilor purtate, decat pe idei sau proiecte.Elitele politice autohtone nu sunt selectate, cel putin deocamdata, dupa criterii profesionale stricte, dupa excelenta, ci dupa interese restranse de grup. Cu alte cuvinte, in fata noastra nu defileaza cele mai competente persoane din domeniile vietii publice si nu sunt promovati nici cei care intrunesc o suma de calitati necesare politicianului: calitatea de a fi simpatic, abilitatea sau chiar conformismul, insusiri in care se poate da dovada de superioritate.

De aceea politicienele reusesc doar sa reproduca modelul masculin, crezand ca in acest fel intra pe calea succesului sigur. Gratia si eleganta sunt inlocuite cu tupeul si oportunismul, iar interesul pentru reprezentantele sexului frumos, care ar putea fi determinant intr-o batalie electorala serioasa, este inlocuit cu spectacolul demagogiei clasice a politicii misogine.Modelul femeilor din politica romaneasca nu este Angela Merkel, nici macar Zinaida Greceanii, ci mai degraba Cicciolina, nu doar fiindca o cariera bazata pe frivolitate si superficialitate cere mai putin timp, ci si fiindca expertiza si excelenta intr-un anumit domeniu se obtin prin studii aprofundate si munca serioasa, calitati care sunt trecute in muzeul virtutilor desuete de politicienele autohtone.