De la finele secolului al XIX-lea, 1 mai a inceput prin a fi Ziua Internationala a Muncitorilor.
Dupa mai bine de un secol, eliberata de caracterul de clasa, a devenit Ziua Internationala a celor ce muncesc, cu subintelesul ca toti cei care muncesc, chiar daca nu sunt muncitori in sensul marxist al cuvantului, se pot simti onorati in aceasta zi. Aceasta trecere de la Ziua Internationala a Muncitorilor la Ziua Internationala a celor ce muncesc este elocventa pentru efortul de civilizare pe care stanga, mai mult sau mai putin marxizata, l-a facut in ultimele decenii, mai ales dupa prabusirea comunismului est-european.
In Romania, stanga politica traieste, in incremenire, o drama. Nu a reusit sa se distanteze de trecutul comunist, dar a reusit sa acumuleze un pacat cu efect electoral devastator: coruptia.
Din punct de vedere politic, stanga se exprima printr-un singur partid si, probabil, de aici vine incremenirea. PSD este un mamut fracturat in cel putin doua parti dintre care nici una nu este reformatoare in sensul democratiei europene actuale.
In ansamblu insa, PSD ocupa total spectrul de stanga si ramane o intrebare legitima pentru politologi de ce nu a aparut nici un alt partid care sa faca serios concurenta partidului dlui Iliescu pe acest culoar. Acum exista in PSD toate simptomele care indica o viitoare sciziune. Iar pulverizarea PSD mi se pare benefica pentru stanga romaneasca. Insa cine sa o faca?
PSD este un partid haotic. De foarte multe ori in ultima vreme a spus ceva si a facut exact invers. A anuntat, de pilda, ca nu va vota in veci un buget cu taxa unica. L-a votat. A anuntat ca darama guvernul de dreapta. Nu l-a daramat. Ba chiar s-a imprietenit cu el. A anuntat ca nu va face nici o alianta preelectorala. A facut-o. Iar incapacitatea de a gestiona decent nominalizarea unui candidat pentru Primaria Bucurestilor este doar ultima manifestare a degringoladei interne.
Exprimandu-se public, PSD amesteca un discurs civilizat, european, dar sterp al catorva lideri „fini“ cu incercari rudimentare de captatio electoral, precum recenta distribuire a salamului in sectorul 5. Sfasiat intre corupti inteligenti, bolsevici intratabili si natangi goi pe dinauntru, poporul PSD va agoniza inca multa vreme nestiind care rau e mai bun.
Nici miscarea sindicala nu sta prea bine. E suficienta lectura listei fostilor si actualilor lideri ai oricareia dintre cele cinci confederatii sindicale parte a Consiliului Economic si Social ca prietenii care stiu de ce sa inteleaga totul. Influenta sindicatelor in afara cercului mai larg sau mai stramt al membrilor este nula, iar bransarea lor politica in toate directiile contribuie, desigur, la criza de incredere cu care se confrunta aceste organizatii cu vocatie luptatoare. Recenta inscriere a unui lider sindical intr-un partid de dreapta, fapt deloc singular, spune cam totul.
Singura speranta a stangii pe termen scurt o vad in exprimarea ei intelectuala. O noua generatie de intelectuali cu optiuni sanatoase de stanga se vede, limpede, la orizont. Sunt tineri fara vreo legatura cu PSD si, cu atat mai putin, cu PCR, scoliti in Occident, acolo unde majoritatea universitatilor sunt cucerite de stanga, care au revenit in tara incercand sa-si gaseasca locul.
Pentru moment, ei sunt inhibati, pe buna dreptate, de faptul ca discursul intelectual de stanga a fost monopolizat de barzii ceausisti si de protocronistii iubitori de Securitate. Dar educatia si, adesea, talentul lor ii va aduce in prim-planul dezbaterilor publice cat de curand si, cred, isi vor consolida pozitiile ca vectori de opinie.
