In lipsa ciumei, groaza molimei si numele bun al putrezirii au ramas in grija alegerilor locale. Alaiul cioclilor si trupa hingherilor au iesit la vedere si lucreaza cu poalele-n cap, intr-un dezmat fara rusine si fara frica.
Oprescu dantuie intre iscalituri plasmuite. Craii ocnasi de Gorj stau in usa Consiliului Judetean, cu lantul si ghiuleaua subsuoara. Deasupra lor, Olteanu canta pe nas si domneste pe procedura. Rangul se tine cu nerusinare si Olteanu e primul la mascari. O spune pe fata: intre hotii lor si hotii nostri, ai nostri o sa va fure mai bine. Adevarul adevarat e ca Oprescu e mic: la varsta lui, tatane-sau, Iliescu, bagase loturi intregi in puscarie. Daca-l vreti pe Oprescu, votati-l pe Diaconescu, sau invers, si-l veti obtine pe Iliescu. Chiar nu conteaza cum anume va irositi votul.
Ce e cu adevarat important e ca, in dosul acestei panarame, parlamentarii lucreaza, chiar acum, la slobozirea penalilor: Senatul si Camera au cerut cu tambalau sa-si dea cu parerea despre dosarele demnitarilor anchetati, iar acum nu stiu ce parere au.
Si cer acte. Tot mai multe acte, avize preaviz si lamuriri fara numar, pana la sfarsitul veacurilor, si neinceperea urmaririi penale. In consecinta, adevarata tema a localelor sunt alegerile parlamentare din toamna.
Asta inseamna, nici mai mult, nici mai putin, decat ca alegerile locale au fost deja capturate si mistuite de un esec istoric strivitor pentru Romania. Caci deraierea penala a localilor si lipsa sfruntata de jena a parlamentarilor ilustreaza o realitate sociala tragica si ireversibila: triumful generatiilor ce aveau, in 1989, intre 25 si 45 de ani. Aceasta masa de gradati si aliati degradati a avut pe mana Romania si i-a dat cu piciorul. Atunci s-au desavarsit scoala de furt si dispretul in retea pentru limite, lege si omul de rand. Astazi nu facem decat sa trecem printr-o administratie hotarata moral inainte si perfectionata procedural dupa ’89.
Alegerile locale sunt produsul efervescent al unei catastrofe sociale complete. Acesti oameni sunt irecuperabili. Vor mai putea ei deveni, vreodata, sinceri si corecti, vor fi ei, vreodata, loviti decisiv de adevar? Vor mai putea fi vreodata ai nostri? Niciodata. Singura speranta e trecerea masei de bale si alge, scurgerea ei in canalizare. Inainte de asta, exista insa sansa de a lovi din afara, cu pietre si voturi. Nu la intamplare, ci pragmatic, intr-o ordine care poate da singurul comportament productiv al alegatorilor in urmatoarele luni si alegeri. Prin urmare si mai intai, inchideti televizoarele. Toate.
Raman ziarele care nu sunt mult mai bune, dar sunt ceva mai bune. In al doilea rand si astfel protejat de infectia mediatica, votul trebuie sa sprijine cele doua tendinte istorice mari ce pot slabi blestemul social si politic. Votul trebuie, adica, sa ajute la dezintegrarea PSD, partidul care se autodevoreaza din interior, dar trebuie distrus din afara, pana la risipirea in celule de banditism manevrabil. PSD, partidul care lupta impotriva saraciei, si anume impotriva propriei saracii, trebuie tinut in afara Bucurestiului pana dincolo de 20 de ani. Primii 20 de ani. Abia de pe aceasta platforma de disectie va putea fi abordata, la alegerile parlamentare, continuarea proiectului Basescu.
