Din nou despre lichele (de Gabriel Liiceanu)

de Gabriel Liiceanu     Cotidianul
Marţi, 13 mai 2008, 17:52 Revista Presei | Opinii/Analize

  Cred ca am dat o noua demnitate cuvantului „lichea“ in limba romana. Am luat cuvantul acesta de pe strada si, scotandu-l din banalitatea injuriei, l-am imbracat in hainele Istoriei, i-am dat un sens hermeneutic si, astfel, un prestigiu pe care nu-l avea.

Licheaua eterna

Indeobste, este considerat lichea orice individ activ in producerea raului altuia de dragul binelui propriu. O lichea nu sta prea mult pe ganduri cand e vorba de a-si construi capatuiala pe nenorocirea semenului sau. Licheaua este infractorul lumii morale. Dand ici si colo lovitura in vietile noastre, ea coloreaza de fapt peisajul lumii cu pitorescul ticalosiilor sale.

Dar oricat de mare ar fi fervoarea cu care isi fabrica abjectia, licheaua ramane izolata in propria ei performanta individuala. Simpla punctuatie intr-un registru al raului, fapta sa „nu cuprinde lumea“ si nu ia chipul unei epoci istorice. Prezenta in orice societate, licheaua opereaza in spatiul universalitatii raului lipsit de o determinare istorica anume. Aceeasi in Roma antica sau la o curte feudala, aceeasi in Europa sau in Extremul Orient, ea este licheaua eterna.

Comunismul.Licheaua capata demnitate


In schimb, „licheaua mea“, spre deosebire de licheaua eterna, reprezinta o epoca si, confiscand puterea, iese din cotidian si se organizeaza ca urgie planetara. Pentru ca raul facut semenilor de dragul binelui propriu se instituie ca politica de stat, lichelismul devine regula a lumii si sistem. Incepand din acest moment, licheaua creeaza istorie.

Lucrul acesta s-a petrecut in comunism. Spre deosebire de celelalte epoci ale istoriei, comunismul absoarbe toate lichelele existente difuz si cotidian, le starneste pe cele care nu existasera decat latent si, alegandu-le pe toate dupa vocatia lor de lichele, le organizeaza si le asaza pe scena istoriei ca „putere conducatoare in stat“. „Splendoarea“ comunismului, capacitatea lui infinita de a seduce si longevitatea lui vin toate din faptul ca, in el, lichelismul prolifereaza la adapostul unui ideal.

Dupa ce, in confruntarea cu realitatea, idealul se goleste de sens si ajunge simpla carcasa, in locul ramas gol incape de minune toata scursura umanitatii. Cand izvoarele fanatismului au secat, asadar cand prostia si resentimentul atatate clipa de clipa nu au mai putut hrani si tine in picioare idealul, s-a recurs in mod firesc la lichele. Crimei facute initial din convingere i-a luat locul cea executata din interes si cu sange rece.

Pentru prima oara in istoria omenirii, nemernicia a devenit apriori rentabila. In loc sa fie prigonita, ea a fost rasplatita, educata si ocrotita. In felul acesta, licheaua s-a latit peste lume si a capatat demnitate istorica. Ocupand intregul spatiu public, ea a ajuns model al reusitei, a capatat morga si a inceput sa se miste printre noi cu un aer firesc.

Un apel atat de simplu


Acestea au fost „lichelele mele“, cele pentru care, in 30 decembrie 1989, am scris un Apel. De vreme ce acest apel a fost facut in numele tuturor celor care, aruncati pe celalalt mal al istoriei, isi contemplau acum viata facuta praf dupa cateva decenii de comunism, „lichelele mele“ erau de fapt lichelele noastre. Erau „ale noastre“ si le aveam in comun cu celelalte state ale Europei de Est iesite din comunism.

Ceea ce se cerea in acel Apel era atat de simplu! Se cereau, de fapt, evacuarea de pe scena publica a lichelei organizate istoric in comunism si intoarcerea la „licheaua eterna“. Se cereau iesirea lichelei noastre din istorie, incetarea rolului ei istoric-activ, trimiterea ei „la vatra“. Se cereau eliminarea concentratului letal de lichelism din viscerele societatii, recuperarea sarbatoreasca a lichelei traditionale si, astfel, revenirea la doza fireasca de lichelism a oricarei societati normale. Atat se cerea, de fapt. Restul, adica apelul la prezumtivele resurse de cainta si sfiala ale lichelei noastre istorice, tinea de o conjuncturala retorica si ipocrizie.

Licheaua in tranzitie. Ce s-a intamplat apoi?


Proaspat iesita din comunismul pe care-l facuse cu putinta, licheaua noastra s-a uitat in jur. Citind in politetea privirii noastre perspectiva impunitatii ei, ea s-a grabit sa descinda pe celalalt mal al istoriei o data cu noi. Doar calatoriseram atata amar de vreme impreuna! Ajunsa in „imperiul tranzitiei“, prima ei grija a fost sa isi grefeze un nou corp pe structura osoasa a lichelismului vechi. Nu era pacat sa ramana in paragina o intreaga logistica a Raului?

Vechea ordine sociala fusese abolita, dar nu si apucaturile ei. Dupa ce primul frison de spaima a trecut, aroganta, lacomia si vulgaritatea - precum si acel mod, specific celui care inhata puterea, de a considera nemurirea din perspectiva lumescului - au reaparut la lumina. Fusesera atat de multi! Si, dincolo de toate, ii unea, pe langa amintirea urateniilor facute impreuna, nevoia de a le ascunde cat mai bine. Rezultatul a fost licheaua paradoxala, o stranie prelungire a lichelei totalitare in dublul ei postcomunist cu masca democrata.

Nu ne-am vandut tara


Performanta acestui nou tip de lichea istorica este ca, dupa ce si-a nenorocit deja semenii o data prin prestatia ei in „vechiul regim“, in loc sa se retraga de pe scena sociala, persista, metamorfozata in „om politic democrat“, pentru a-si nenoroci semenii a doua oara. Tocmai pentru ca a trecut cu bine, amplificandu-si anvergura, pe celalalt mal al istoriei, ea este licheaua autopotentata istoric. Ceea ce o tine strans legata de vechea lichea nu este doar identitatea fizica de persoane, de cadre, de categorii sau de grupuri, ci trasatura pe care o are in comun cu licheaua comunista: obtinerea sistematica a binelui propriu de pe urma nenorocirii sistematice a unui popor intreg.

Nou, in schimb, este ca minciuna, jaful si distrugerea - triada sacra a pragmaticii comuniste -, incepute in urma cu cateva decenii, dar potentate acum de perspectiva imbogatirii nelimitate, sunt puse in slujba unei rapacitati fara precedent. Acum se merge la lichidare totala. Licheaua tranzitiei - paradoxala si autopotentata istoric - nazuieste sa aiba tot: taie padurile cu o frenezie noua, privatizeaza fraudulos sursele de energie si parcurile publice, darama casele care fac istorie pentru a pune in locul lor hoteluri cu multe etaje, da pomeni preelectorale ca sa poata, odata realeasa, sa suga mai bine ce a mai ramas de supt.

Tot ce a invatat in comunism in materie de eschiva a binelui public si de ne-iubire de tara poate fi aplicat acum. „Nu ne vindem tara!“, aforismul ipocrit al unui patriotism in extaz din anii ’90, nu era decat expresia retorica a depozitarii prazii in vederea ulterioarei ei impartiri. Pentru licheaua tranzitiei, „tara“ era numele de cod al acestei prazi istorice, provizia de furt national planificat pe urmatorii ani. Nu am vandut atunci, scump si in afara, ceea ce in 18 ani ar fi putut produce bogatie interna. In curs de reorganizare, „lichelele noastre“ proiectasera sa poata cumpara intre timp totul pe nimic, lasand celorlalti doar mizeria si dezolarea locului golit.

Cotidianul























1722 vizualizari

  • 0 (2 voturi)    
    Senzational! (Miercuri, 14 mai 2008, 11:38)

    Gabriel Licheanu [anonim]

    N-am citit in viata mea un text atat de impregnat cu mentalitate fascisto-comunista de cea mai joasa speta!!!Acest autopretins intelectual cu simpatii liberale eludeaza intentionat unul din principiile liberalismului("laissez faire,laissez passer!")cu o usurinta care ma inspaimanta de-a binelea!!!Plus ca duhneste a mizantropism de la o posta,nu reusesc sa inteleg cum de un asemenea individ e atat de ridicat in slavi de mass-media....probabil ca unii sunt chiar innebuniti dupa asa-zisul stil post-modern care promoveaza kakofilia de ii dau "unda verde" unui ins ca acest Liiceanu...un ins atat de intoxicat cu comunism fascizant,incat ai impresia unei submersiuni temporale in peisajul intunecat populat de rechini politici al anilor ' 50....

    Wake up,old man!Timpul trece pe langa tine ca un vant rece de toamna,sufletul tau osificat mai poate oare SIMTI incantare in fata splendorilor mereu surprinzatoare ale unui Univers etern regenerabil???Ma indoiesc...
    • +1 (1 vot)    
      RE: Senzational (Miercuri, 14 mai 2008, 16:05)

      bogdan192 [anonim] i-a raspuns lui Gabriel Licheanu

      In clasicul stil romanesc: "Ba p-a matii, ba!"

      Frumos articol, domnule Liiceanu.
      • -1 (1 vot)    
        Bogdane, (Miercuri, 14 mai 2008, 19:41)

        Gabriel Licheanu [anonim] i-a raspuns lui bogdan192

        Fara diacritice,expresia elevata "ba p-a matii,ba!" suna ca "ba p-a matii,nu!".Deci,sa o iau ca un compliment???Sunt confuz,geniul meu polemic e total bulversat...simt ca ma pierd,nu-mi mai controlez cuvintele...Misto articol,d-le Liiceanu,innebunitor de nihilist pe alocuri,cum de reusiti mereu sa apareti la momentul oportun pt a mai deprima inca vreo cateva mii de tineri traitori in Tara asta,disuadandu-i diabolic si sugestionandu-i sa-si urasca poporul,parintii,dascalii,primarii,deputatii,senatorii si Presedintele,ba chiar si pe inocentul lor pudel Puffy(inrudit cu Lupii=Lykaion=>Lichea)???

        Vorba Observatorului de dedesupt,fara Dvs spatiul public romanesc ar fi fost mai sarac...dar mult mai pur!!! Sa fie oare doar vocea unei ipotetice frustrari?Amicus Plato,sed magis amico veritas!!!
    • 0 (0 voturi)    
      Re: Senzational (Joi, 15 mai 2008, 23:20)

      MLZ [anonim] i-a raspuns lui Gabriel Licheanu

      1) Cred ca habar n-ai sa definesti ce-i aia un intelectual (stii doar sa dai definitia aia sovietica cu "detinatorul de diploma universitara")

      2) Tu cam cate carti ai scris si cam cate cunostinte ai produs, care sa duca umanitatea si cu un micron inspre cunoastere?!
      Aaaaa, niciuna?! Scuze, n-am vrut sa te deranjez!

      Jos. Doi!
      • 0 (0 voturi)    
        MLZ,ani-lumina nu microni! (Vineri, 16 mai 2008, 13:37)

        Eu,ala... [anonim] i-a raspuns lui MLZ

        Nici nu-mi cunosti identitatea sau realizarile si faci pe profesorul de morala cu mine!Afla ca am atata simt moral cat sa judec un nihilist ca Liiceanu chiar si numai pt simplul fapt ca exist ca fiinta cugetatoare...Vreti sa puneti catuse Spiritului uman,ridicand pe piedestal niste ticalosi,treaba voastra,eu prefer sa vad Lumina din Oameni si nu Intunericul de aceea voi vitupera mereu,fara crutare si fara regrete,impotriva cinismului si nihilismului de la orice nivel,inclusiv academic....Asa inteleg eu iubirea pentru Umanitate!Amin!
  • +1 (1 vot)    
    Putin respect pentru Liiceanu (Miercuri, 14 mai 2008, 16:51)

    Observator [anonim]

    Se spune de multe ori ca Liiceanu e supraevaluat, ca are capital media nemeritat, ca e un impostor sau ca pur si simplu pute de mediocritate.

    Toate aceste acuze sunt de regula benigne rabufneli ale unor frustrati care nu au reusit sa aiba nici renumele, nici resursele si nici rezonanta lui Gabriel Liiceanu.

    Liiceanu este fix ceea ce apare, nici mai mult, nici mai putin - este un editor de succes, un profesor apreciat de cei mai multi dintre studentii sai si unul din intelectualii oficiali ai Romaniei de dupa 1989. A facut ceea ce altii nu au facut - editura, traduceri, introducerea in circuitul public a unor autori si activism public in sprijinul ideilor de care nu s-a dezis niciodata - anticomunism, democratie si educatie umanista.

    Liiceanu nu este un impostor. Este pur si simplu un om activ, care face ceea ce ii place, ceea ce il anima, ceea ce ii da curaj, ceea ce il motiveaza sa existe intelectual.

    Cartile sale nu vor ramane in istorie, insa aportul editurii Humanitas in constiinta cetatenilor romani va avea reverberatii semnificative.

    Spre deosebire de cei care au pus mana pe averea tarii pentru beneficii personale si politice, Liiceanu a transformat Editura Politica intr-o editura de succes pentru promovarea ideilor si autorilor fata de care s-a simtit atasat, realizand un veritabil efort de restitutio intelectual.

    Tot respectul pentru modul cum si-a realizat ambitiile si modul cum a activat in spatiul public romanesc. Fara Liiceanu, spatiul public romanesc ar fi fost mai sarac.

    PS: Articolul din Cotidianul este subtire. Dar ce conteaza? La Humanitas va aparea in 2009 o noua editie a dialogurilor lui Platon.
    • +1 (1 vot)    
      Corect (Miercuri, 14 mai 2008, 19:35)

      CC [anonim] i-a raspuns lui Observator

      Bine scris - dar problema expusa de Liiceanu ramane - nu e cazul sa ne dam acum dupa deget. Ce conteaza cum e autorul? Conteaza ce spune - e sau nu adevarat? Daca este, asa cum pare, atunci in RO lucrurile stau, de fapt, foarte rau.
  • +1 (1 vot)    
    Domnule Liiceanu... (Miercuri, 14 mai 2008, 21:33)

    judex [anonim]

    Dumneavoastra sunteti un om de bun simt care se adreseaza oamenilor de bun simt. Lichelele nu vor intelege niciodata mesajul dvs.
    • +1 (1 vot)    
      Liiceanu nu se adreseaza (Miercuri, 14 mai 2008, 22:16)

      directia 5 [anonim] i-a raspuns lui judex

      lichelelor,este convins ca acest apel nu are cum sa i sensibilizeze,si foloseste metafora cu 'animalul de prada ,care nu renunta la prada ,odata inhatata' de fapt d.Liiceanu ne ofera 'hartia de turnesol' cu care putem deosebi lichelele de oamenii cu bun simt, Lichelismul nu este o 'boala' fizica care se poate trata la medic sau psihiatru,el apare la cei lipsiti de bun simt si cu caractere duplicitare venind din istorie,si este ilustra de asa numita intelepciune populara manifestata de cunoscutele proverbe'capul plecat sabia nu l taie' sau apa trece pitrele raman. te las a inceput finala ,Rangers-Zenit
  • -1 (1 vot)    
    ce atata zarva? (Miercuri, 14 mai 2008, 21:58)

    bishop [anonim]

    mie mi se pare ca nu se scrie nimic nou. dar chiar nimic. sub un limbaj "filozofic de mahala", i-as spune, se scrie inca o data ceea ce stim cu totii. nu inteleg care ar fi senzationalul acestui articol. nu inteleg nici impatimirea comentatorului nr 1 , nici pe cea a celui cu nr 2.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă