Aceleasi subiecte, atacuri, tinte, cuvinte, gesturi. I se reproseaza redundanta, manierismul, neputinta de a gasi noi teme sau de a se reinventa. Liviu Mihaiu remarca, dupa interviul cu Traian Basescu de la Realitatea TV si in asentimentul multora, ca nu ne spune nimic nou prin dezvaluirea ca unii politicieni au incercat sa-si negocieze dosarele de coruptie, chiar la el acasa. Stim ca politicienii fac asta, de 18 ani, isi tranzactioneaza delicte, afaceri, voturi.
Faptul ca stim si ca se intampla de 18 ani nu face practicile mai putin grave. Atunci de unde satietatea, oboseala, plictisul in fata marilor teme politice ale tranzitiei? Problema nu este ca Traian Basescu nu mai lanseaza teme noi - nici nu ar avea cum, doar este presedinte, nu realizator TV -, ci ca politica nu s-a schimbat, in ciuda promisiunilor sale, in timp ce societatea, da. S-a transformat rapid, in doi, trei ani, datorita cresterii nivelului de trai si expunerii la media.
Campania electorala din 2008 a inmormantat anticomunismul si anticoruptia, subiecte ce au polarizat opinia publica la alegerile precedente. La inmormantare s-a ras, nu s-a plans. Au hohotit baronii locali, candidatii cu dosare la DNA, securisti si urmasii lor, de toate culorile politice. Insusi electoratul si-a spus ca viata merge mai departe, mortii cu mortii, vii cu vii. Candidati ca Ilie Sarbu, Marian Oprisan, Gheorghe Falca sau Cristian Boureanu sunt in competitie, unii au sanse sa fie alesi cu majoritati zdrobitoare. Nu mai conteaza ce au facut inainte de 1989, nici dupa. Au turnat, au furat, important e sa faca treaba.
A venit vremea validarii prin vot a securistilor de bine si a coruptilor eficienti. Important este sa vina cu solutii multe si sa para pusi pe fapte. Moralistii, din politica sau din mediul academic, nu mai au trecere fara harti sau fara proiecte de autostrazi suspendate. Programele sunt trase la indigo, viziunea se converteste in cifre, ideologia in metri patrati, calitatea in cantitate. Noul apel catre lichele al lui Gabriel Liiceanu a rasunat in pustiu. Si nu vad sa se schimbe ceva pana la alegerile generale din noiembrie. Candidatii pentru parlament vor fi obligati, inclusiv de sistemul de vot uninominal, sa raspunda nevoilor imediate si concrete ale alegatorilor, la fel ca si cei pentru primarii si consilii judetene.
Clasa mijlocie, ca venituri si ca ocupatii, votanta traditionala a dreptei, a abandonat proiectele ce au mobilizat-o la urne anii precedenti. Prima beneficiara a cresterii nivelului de trai din ultimii ani, a inceput sa-si separe agenda personala de cea politica, sa renunte la reforma morala in favoarea confortului personal, la revolutii, chiar si de catifea, pentru consum. I-a ajuns pesemne cat s-a luptat pentru binele comun, e timpul pentru binele propriu, obtinut indiferent de cine vine la putere. Un egoism nascut din deziluzie fata de esecul marilor batalii morale, o evolutie grabita de integrarea in UE si de modelele mediatice. Ce le ramane politicienilor care si-au facut din morala platforma politica? Sa-si schimbe abordarea.
Integral in EvZ.
