Unii bancheri cred ca suntem un popor insuficient educat, care se lasa sedus de campaniile de promovare a diverselor produse, pe care le cumpara, le foloseste o vreme si apoi, de plictiseala, nu mai achita costul integral al obiectului dorit. Mai ales tinerii sunt suspectati ca au naravul in sange si, nu-i asa, se vor duce si la banca, unde vor lua credite pe care vor uita sa le ramburseze. Pentru ca lucrurile stau atat de rau, noi suntem necivilizati si, in general, rau-platnici, e cazul, spun bancherii, sa fim pusi sub observatie atenta.
Observatorul principal care ar putea intra in scena este Biroul de Credite. Seful comunitatii bancherilor romani, Radu Gratian Ghetea, este varful de lance al intaririi puterii Biroului de Credite, aceasta politie a bancilor, care, sustine el, ar trebui sa primeasca informatii despre comportamentul romanului in fata oricarei facturi, de la cea de telefon pana cea de intretinere.
Nu este prima tentativa de a intari politia creditelor. Inceputul insusi al institutiei lansate in 2004 a continut excese. In valtoarea anului electoral nu a existat nici o asociatie de protectie a drepturilor omului care sa atraga atentia, asa cum s-a intamplat in Elvetia, ca politia creditelor poate calca in picioare niste drepturi ale oamenilor.
De altfel, in Elvetia asociatiile nonguvernamentale au blocat aparitia unui asemenea birou, a carui creare a fost respinsa prin referendum, pe baza argumentelor ca atinge drepturile omului. Sunt putine tari care au institutia. In ce ne priveste, poate ca nu e rau sa existe o lista cu rau-platnici la dispozitia bancilor, mai ales ca Biroul a putut impiedica supraindatorarea populatiei prin creditarea simultana de la mai multe banci.
Insa nimeni nu a blocat interpretarile abuzive ale Biroului, in ale carui liste negre intra in devalmasie atat personaje de calibrul unor tepari majori ai bancilor, cat si persoanele care, din diverse motive, in majoritate intemeiate, intarzie rambursarea ratelor cu cateva zile. Recent, o reglementare europeana a scos din carti o alta aiureala, care ii dadea Biroului de Credite dreptul sa imprastie – evident, contra cost – asa-numitele informatii pozitive despre clienti. Problema e ca, daca firmele de telefonie, de pilda, livreaza informatii despre clientii lor Biroului, nimic nu impiedica pasul din umbra, in care acestea primesc detalii despre clientii bancilor.
Daca si-ar consolida portofoliul de informatii cu datele de la companii de telefonie, de la distribuitorii de gaze, electricitate sau de apa, Biroul de Credite ar inceta sa mai fie o politie a creditelor. S-ar transforma intr-un adevarat serviciu secret care geme de informatii despre toata populatia adulta a Romaniei.
Inteleg ingrijorarea bancherilor, in contextul crizei pietelor financiare internationale si al foamei de consum a romanilor, finantata de banci, magazine, case de leasing, de amanet sau camatari mai mult sau mai putin legali. Insa cred ca bancile castiga suficient de mult din euforia consumista din Romania pentru a-si permite sa-si faca singure investigatiile de risc individual al clientilor.
