IULIAN COMANESCU: "Baloane galbene sau portocalii, braduti odorizanti, CD-uri cu muzica lauta reasca, afise inspirate din filmele cu Sylvester Stallone, manele politice, magari abuzati cu vopsea de culoarea concurentei si multe altele: candidatii la primarie sau consilii judetene pare ca au innebunit, in campania pentru locale, incheiata oficial ieri."
Ideile lor fistichii au facut deliciul presei scrise si al televiziunilor, si diferite voci cu greutate s-au aratat exasperate de bombardamentul vizual la care am fost supusi in ultima luna. Totusi, in cacofonia de culori tari si slogane aiuristice se ascunde si o veste buna.
Nu e vorba despre incidentele violente care au aparut in cateva orase de provincie, din fericire doar in mod endemic, care nu pot fi decat regretabile. Tentativele de glume electorale care ne fac sa radem mai curand de autorul lor decat de ele insele au alte caracteristici. Majoritatea nu fac decat sa promoveze candidatul, mai idiot sau - arareori - cu un pic de gust si spirit. Nu lovesc in concurenta. In ultimii ani, politicienii romani au exagerat cu mesajul critic, pana la punctul la care discursul public a devenit o lunga si de neinteles (pentru electorat) cearta, in care fiecare dintre oponenti pierde din vedere punctul de plecare. Comunicarea politica are o caracteristica fundamental diferita de publicitatea comerciala: a nimici concurenta este permis, iar un discurs critic te poate ajuta sa te pozitionezi fata de adversar si iti poate crea o identitate. In publicitate, referirile critice se fac totdeauna la „detergentul obisnuit“ sau „cealalta pasta de dinti“. In politica, „detergentul obisnuit“ poarta intotdeauna nume si chip.
Partidele din Romania si candidatii lor nu au platforme si programe adecvate sau, daca le au, nu stiu sa le comunice pe intelesul publicului. Materialele electorale baltate din aceasta primavara sunt totusi o tentativa de individualizare a candidatilor. Adesea, acestia au fost lipsiti de substanta politica, iar artificiile folosite pentru promovare au fost mai mult decat stangace. Una peste alta insa, majoritatea pretendentilor au incercat sa vina cu un mesaj care te ridica fara a lovi in adversar. Cele mai bizare creatii au fost realizate adesea de echipa interna a candidatului, iar incalcarea flagranta nu doar a regulilor comunicarii, ci si a bunului-simt a atras exasperarea zambareata a presei. Totusi, o parte dintre candidati au beneficiat de cunostintele catorva firme in curs de expertizare in comunicarea politica, iar, uneori, produsul obtinut a fost decent. Marketingul politic devine o piata care incepe sa atraga specialisti, iar a lucra pentru un anume partid sau om politic nu mai este ceva total lipsit de onorabilitate. Atunci cand sunt solicitati, profesionistii cauta in primul rand ideile proprii, diferentiatoare, ale angajatorului, pentru a le putea imbraca intr-o haina accesibila. Altfel spus, presiunea electoratului este resimtita intr-un alt mod de politician, iar asta nu duce neaparat la populism si gogosi. Fiindca in publicitate, se stie, situatia optima este aceea in care ai un adevar nou si atragator de comunicat.
Oricat de bizar pare, afisele cu candidati-Rocky sunt un pas catre acest ideal greu de atins.
