Doar patru personaje politice se pot lauda, in Romania zilelor noastre, ca sunt in stare sa provoace emulatii populare si sa stranga fan-cluburi electorale: Traian Basescu,Ion Iliescu, Sorin Oprescu si Gigi Becali.
Cum lui Iliescu i s-a epuizat rezerva de mandate constitutionale cu tot cu bonus, iar in jurul sefului de tarla de la PNG se aduna oameni cu mana intinsa pentru a lua, nu pentru a-i da voturi, e de presupus ca, in 2009, la prezidentiale, confruntarea finala ii va opune pe fostul si pe actualul primar al Capitalei. Un prim sondaj, realizat - e drept - de o casa cu credibilitate indoielnica, il da zilele acestea pe Oprescu cu un avans de 6 procente la incredere fata de Basescu, in Bucuresti.
Sociologii nealterati politic sustin ca totusi cifrele sunt veridice, justificand ierarhia - in care pentru prima data dupa aproape 4 ani presedintele nu mai este cel mai iubit - prin transferul de simpatie care se realizeaza automat catre invingatorul momentului.
Nimeni nu poate spune cum va evolua, intr-un an, ordinea in clasamentele de popularitate si, cu atat mai putin, in exercitiul real al votului. Daca Sorin Oprescu se decide sa dea piept cu Traian Basescu la viitorul scrutin, vom avea o infruntare intre exponentii generatiei politice emo.
Asa ca decisive vor fi tehnicile de manipulare sentimentala la care vor recurge, fara indoiala, cei doi. Lansati spre victorie, fiecare la vremea lui, cu dramolete si melodramolete, actorii noii serii cu box-office electoral ridicat vor trebui sa se reinventeze pana la anul. Simpatia adunata de Sorin Oprescu prin taceri expresive in campanie are termen de valabilitate foarte scurt. Rolul de victima nu poate fi nici el jucat la nesfarsit, fara variatii de repertoriu. Ajuns primar, el trebuie sa dea macar impresia de responsabilitate si eficienta a muncii. Aici, doctorului ii vor veni in ajutor proiectele incepute de Videanu si neterminate pana in alegeri, ale caror panglici le va putea taia in urmatoarele luni de mandat.
Daca negocierile multiple ale partidelor, in Consiliul General, vor configura o majoritate - oricare ar fi ea - la care se va lipi, in stilul sau oportunist, si nou-alesul primar, atunci, la bilatul de un an, Oprescu va putea sa se laude ca a reusit in 12 luni ce altii n-au facut in mandate intregi: sa administreze Capitala in liniste si cu rezultate vizibile. Din clipa aceea, Traian Basescu va avea o problema reala. Va trebui sa-si deseneze si el un alt portret. Cel de luptator rebel, de cavaler singuratic impotriva caruia se ridica toate fortele raului, nu-i va mai fi util. Daca lui Oprescu ii reusesc la primarie cateva lucruri vizibile, nici refrenul cu „aventurierul de la Capitala“ nu va mai putea fi inclus in playlistul viitoarei campanii.
In plus, natura conflictuala a lui Basescu va inceta sa mai fie perceputa ca o virtute intr-o lume ticaloasa si va fi, mai degraba, judecata ca paguboasa, ca o incapacitate de negociere si progres. Asa ca, pentru a mai aspira la un nou mandat, actualul presedinte are doua sanse: fie sa se roage ca Oprescu sa uite un bisturiu sau un tampon in burta bucurestenilor, fie sa se apuce si el de munca.
