PSD este indeobste cunoscut ca un partid “social-democrat”. E o eticheta mult prea generoasa pentru ceea ce inseamna cu adevarat acest partid. Intr-o executie publica in cadrul careia au curs, metaforic vorbind, asa cum a lasat sa se inteleaga unul dintre cei direct implicati in aceste ostilitati, si bale, anumiti pesedisti - unii dintre castigatorii localelor din iunie - i-au DIZOLVAT pe alti pesedisti. Intre altele, nu va spun de fapt nici o noutate, baronii din Sud i-au dizolvat pe autointitulatii “memorandisti” din Ardeal si au dat, cu aceasta ocazie, cateva capete in gura bine tintite fragilului “Grup de la Cluj”.
Ranit semnificativ, patetic, dar avand la cingatoare o “flinta” pe teava careia au mai ramas totusi cateva argumente, Vasile Dancu - cel mai spectaculos cap care s-a rostologit in tarana, simbolic, recent la PSD - s-a intrebat (avand inclus si raspunsul afirmativ in interogatia sa) daca nu cumva, in 2000, Ion Iliescu ar fi trebuit sa fie dizolvat in urma rezultatelor slabe pe care le-a inregistrat fostul presedinte al Romaniei la alegeri in Ardeal, cu mult sub ceea ce a obtinut ca medie pe tara.
Realist vorbind, sanctiunea pe care au primit-o Dancu si compania e perfect logica si, in logica luptei politice, inevitabila. In urma cu 3 ani, dar si acum un an si ceva, “clujenii” au DIZOLVAT, la randul lor, dorinta de putere si marire a lui Iliescu, Nastase, Oprescu si a altora, din aceleasi transee de partid.
Sanctiunile date perdantilor de la locale din PSD confirma, pe de alta parte, dar dintr-o perspectiva soft, vocatia de DIZOLVANT a PSD. Confruntational-competitional (inclusiv in interiorul aceluiasi partid), dizolvarea pe care au bifat-o la activ “baronii” sudici si la pasiv “ingerasii” din Ardeal e meritata. Nu c-asa e-n tenis, ci pentru ca asa e in politica.
