Nici unul dintre inaltii demnitari romani acuzati de coruptie nu a fost condamnat. Acesti oameni sunt protejati de parlament, de Consiliul Superior al Magistraturii si de judecatorii de la Inalta Curte. Guvernul nu se grabeste sa promoveze o legislatie anticoruptie care sa prevada sentinte minime obligatorii „suficient de disuasive“. Cam acestea sunt faptele prezentate in ultimul raport al Comisiei Europene. Concluzia, uluitoare, a documentului este: „Romania a inceput sa se indrepte in directia buna“.
Asa arata o mostra tipica de ipocrizie a birocratilor de gelatina de la Bruxelles, care, sub presiune politica, si-au juganit propriul raport. Amenintarea ca aderarea Romaniei la spatiul Schengen si adoptarea monedei euro vor fi intarziate a disparut peste noapte, probabil la cererea lobbystilor de la Bucuresti. Comisarii europeni le-au aratat politicienilor romani ca stiu sa latre, dar nu au curajul sa si muste. O fraza alambicata, strecurata intr-o zona necitibila a raportului, ne avertizeaza ca, fara un control eficient al fraudelor, am putea pati ca bulgarii si s-ar putea sa nu mai avem acces „deplin“ la fondurile structurale. Si ce? Oricum, clientela care, cu binecuvantare politica, are acces la fonduri nu reuseste sa cheltuiasca toti banii oferiti de bunii samariteni europeni. Problema este ca nu putem noi sa furam cat ne ofera ei. Cat despre aplicarea clauzei de salvgardare, „Comisia considera ca sprijinul este mai eficace decat sanctiunile“. Ce minciuna gretoasa! Chiar crede oare cineva de la Bruxelles ca Tariceanu si consilierul sau Chiuariu nu reusesc sa rapuna coruptia din cauza ca nu au primit suficient ajutor din partea Comisiei Europene?
Daca as fi in locul parlamentarilor de la Bucuresti, m-as grabi sa marchez publicarea ultimului raport al comisiei printr-o sesiune extraordinara, in care sa se respinga cererea de incepere a urmaririi penale impotriva lui Nastase si Mitrea. In fond, acest document nu este decat epitaful de pe mormantul luptei cu coruptia. Odihneasca-se in pace! In noiembrie 2007, procurorul belgian Willem de Pauw scria, intr-un raport pregatit pentru Comisia Europeana, ca daca eforturile anticoruptie ale Romaniei continua sa se evapore in acelasi ritm, in sase luni aceasta tara va reveni la situat ia din 2003. Profetia sa a fost indeplinita aproape in totalitate. Diferenta intre situatia din 2003 si cea din 2008 este ca, acum, oficialii de la Bruxelles sunt dispusi sa inchida ochii la ceea ce se intampla in Romania, promovata (pe merit?) in randul membrilor UE. Si opinia publica din tara s-a saturat de o dezbatere care pare a fi complet sterila. In 2003, nu cred ca personaje precum Oprisan ar fi avut curaj sa se prezinte in fata electoratului. In 2008, faptele lor au fost gratiate prin votul popular.
Daca UE n-ar fi fost ea insasi un loc al coruptiei si al risipei nerusinate a banului public, astazi, Romania ar fi fost sanctionata la fel ca si Bulgaria. Sau cel putin ar fi primit un ultimatum clar si ferm. In loc sa scoata biciul, blandul presedinte Barroso le-a oferit coruptilor politicieni romani o bucatica de zahar si i-a rugat frumos sa se cuminteasca.
EvZ.
0
0
