„Romania prezinta o imagine mixta“ - striga, cu exasperare optica, Raportul Comisiei Europene. O clarificare de lentila: Romania nu „prezinta o imagine“, ci e o iluzie mixta.
Ce se vede nu se intampla si ce se intampla nu se vede. Acest paradox tipic mafiot lasa la vedere simulacrul, pentru a tainui, in spatele aparentelor, frauda. Mai limpede. Comisia Europeana a descoperit, cu al treilea Raport in 18 luni, ca in Romania Justitia functioneaza, dar nu judeca, prolifereaza, dar nu triaza. In ochii cinstitei si oarecum naivei Comisii aceasta anomalie e un defect de caroserie ce poate fi indreptat prin presiuni externe.
In realitate, in inima intunecata a realitatii romanesti, aceasta anomalie e chiar motorul masinariei. Justitia romana nu da rateuri, ci zbarnaie cu precizie si randament german. Atata doar ca vocatia Justitiei romane nu e interesul public. Justitia romana e garda de corp a oligarhiei si s-a perfectionat adanc intr-o metoda care pune la lucru legea impotriva legii. Da, justitia romana e foarte romana, dar asta inseamna ca, nefiind bulgara, a mediat pacea generala a mafiilor si a scos din circulatie nevoia de Kalasnikov.
Vinovat de principialitate naiva in fata unui monstru indigen, Raportul Comisiei Europene rezuma, totusi, exact povestea scandaloasa a justitiei romane. Rezumatul merita reprodus, caci, asemenea atator documente reflectate in presa locala, continutul ramane foarte bine necunoscut publicului larg. Iata-l.
Romania a promis ca va repara sistemul judiciar si detectorul de coruptie de stat. De asta urmau sa se ocupe „guvernul si autoritatile romanesti“. Ce au facut ele? Au obtinut rezultate „fragile“. Pe sectiuni, isprava se imparte astfel: CSM a protejat magistrati in culpa si a aplicat sanctiuni „lente si minore“; Inalta Curte de Casatie s-a pronuntat „cu inconsecventa“, a emis judecati care se bat cap in cap si a creat, astfel, raiul procedural cu mai multe iesiri de care profita corpul mafiot-demnitar; Parlamentul s-a distins „blocand urmarirea penala“ a demnitarilor.
In timpul ramas, Parlamentul s-a apucat si de masluirea Codului penal. Proiectul tinteste trimiterea in somaj tehnic a procurorilor. Guvernul a „emis ordonante de urgenta“ care au dat peste cap regimul de ancheta penala. Tot Guvernul a indatorat pe veci natiunea, elaborand o Strategie Nationala Anticoruptie in Administratia Locala. ANI e prea tanara, desi e de adaugat ca e deja pe patul mortii.
Prima serie de controale a lovit in plin plevusca parlamentara. Restul e previzibil: procedura, lipsa de procedura, amnezie. DNA a instrumentat dosare, a adunat probe in cazuri de categorie supergrea si le-a trimis in instanta. Dosarele de demnitari au fost interceptate si blocate de Parlament. De celelalte dosare se ocupa si se vor ocupa etern instantele de judecata.
Ce ramane in afara Raportului? Perversiunea maiastra a trupei politice si media care a rasucit dezastrul. Nu avem sentinte, pentru ca dosarele sunt toate, dar absolut toate, rau intocmite de procurori. Patriciu e martirizat in titei. Numitul Basescu e apucat si a luxat statul de drept. Ramane de adaugat ca tot Basescu a pus bazele incalzirii globale.
Concluzia finala a Raportului: „Nu exista condamnari definitive in cazuri de coruptie la nivel inalt“. Mai clar: nimic. Un singur drept european a fost inmanat intact romanilor: dreptul la fuga si munca in Occident. De aici, cererea finala a Raportului: „Autoritatilor romane le revine sarcina de a demonstra ca sistemul judiciar functioneaza“. Pe harta, acest loc fara de lege se cheama neant pre-african. In justitie se numeste nivel nul. Zero.
