Inca o sansa ratata (de Horia Roman-Patapievici)

de Horia Roman-Patapievici     Evenimentul Zilei
Joi, 31 iulie 2008, 7:58 Revista Presei | Opinii/Analize

Horia-Roman Patapievici
Foto: Evenimentul Zilei
Horia Roman-Patapievici: "Raspunsul meu la scrisoarea deschisa pe care mi-a adresat-o Herta Müller si-a ratat tinta: nu a reusit sa declanseze o dezbatere nici asupra statutului public al informatorului care nu a facut crime, nici asupra valabilitatii punctului de vedere adoptat de ICR, acela al obligatiei asumarii, de catre institutiile liberale, a unei pozitii de neutralitate morala".

Desi ultima chestiune ar fi putut fi readusa in discutie prin declansarea scandalului legat de expozitia „Freedom for Lazy People. Un omagiu adus streetart-ului romanesc (18-25 august 2008)“, organizata de ICR New York, nimeni, dar riguros nimeni nu a observat ca reprosurile aduse Institutului Cultural Roman de catre autorii denuntului politienesc erau facute din perspectiva ideii ca o institutie a statului roman ar trebui sa sprijine „arta nationala“, „arta decenta“, „arta cuviincioasa“ etc. In strategia cu care am relansat activitatea ICR in 2005, am dezavuat in mod explicit aceasta perspectiva: aceea ca institutiile de cultura ale statului trebuie sa aiba o agenda, in functie de care sa imparta activitatea cetatenilor-artisti in „buna“, daca arta lor e considerata „nationala“, si „rea“, daca arta lor displace celor care se cred depozitarii „nationalului“ in cultura. Am vrut sa scot cultura de sub „nationalizarea“ abuziva la care a fost supusa de catre statul comunist, pentru care valoare poate avea numai ceea ce este recunoscut in mod oficial.

Nu e nicio inovatie in pozitia pe care am adoptat-o: este reafirmarea neutralitatii morale a institutiilor statului liberal, teza bine-cunoscuta teoriei politice clasice, pe care marxismul o declara „ideologie“ si, deci, o considera falsa, iar multiculturalismul, pe urmele lui, o considera nu doar falsa, ci de-a dreptul reactionara (multiculturalismul sustinand teza ca statul trebuie sa adopte explicit agenda „progresistilor“). Dezbaterea la care speram sa putem participa ar fi trebuit sa examineze, prin argumente pro si contra, daca principiul neutralitatii morale a institutiilor statului liberal, asa cum l-am aplicat in cazul Antohi-Hoisie, a fost bine aplicat. Cazul scandalului artificial provocat la ICR NY de cativa membri ai diasporei romanesti (care invoca eticul si esteticul, dar nu ezita sa cheme politia pentru a-si impune opiniile) mi-a intarit convingerea ca optiunea mea este corecta si ca institu- tiile de cultura nu trebuie nici sa favorizeze formulele artistice care coincid cu gusturile conducatorilor lor, nici sa le defavorizeze pe cele contrare. ICR trebuie sa fie un partener neutru pentru toate formulele artistice viabile. Nu este nici avangardist, nici traditionalist. Se straduieste sa fie asa cum se prezinta oferta artistica (valoroasa).

Putem generaliza acest principiu la cazul Scolii de vara de la Berlin si la ansamblul societatii romanesti? Inseamna neutralitatea morala pe care am invocat-o, si care, in viziunea mea, nu este altceva decat neutralitatea tipica a statului liberal clasic, adoptarea unei pozitii amorale? Acesta este punctul de vedere al Hertei Müller. Respect acest punct de vedere: dar poate fi maximalismul etic morala publica a unei institutii care produce efecte practice, atunci cand nici legile speciale, nici Constitutia nu stipuleaza acest lucru? Sunt doua posibilitati: daca da, atunci legea lustratiei este inutila - practica ei ar decurge din chiar aplicarea acestui maximalism moral. Dar toata lumea declama necesitatea unei legi a lustratiei! De ce? Raspunsul e unul singur: deoarece nu este deloc evident ca e bine ca institutiile sa faca morala care le place conducatorilor lor, dupa plac: in statul de drept, trebuie sa o poata face numai dupa lege. Anticomunistilor le place morala care ii exclude pe comunisti. Dar daca sunt la putere neocomunistii, am aproba decizia lor de a-i favoriza numai pe simpatizantii comunistilor? L-am criticat pe Ion Iliescu pentru ca a incalcat neutralitatea institutiilor statului de drept. Am facut-o pentru ca nu era de-al nostru, pentru ca era comunist sau pentru ca incalca un principiu de drept? In ce ma priveste, raspunsul e clar: faptul ca era comunist era important, dar nu era sanctionabil legal; faptul ca nu era de-al meu era secundar; vina lui clara era aceea ca distrugea prin partizanatul sau increderea in statul de drept, impunand institutiilor sa adopte agenda sa politica si morala. Ca om politic, Ion Iliescu imi displace profund; ca om, imi e indiferent. Dar asta, intr-un stat de drept, nu inseamna nimic. Pana sa fie condamnat pentru ca a fost un inalt activist comunist (proiect utopic, in absenta unei legi a lustratiei), el trebuie condamnat pentru ca a facut rau, potrivit legii, adica pentru mineriade, pentru imixtiunea in justitie in chestiunea restituirii proprietatilor, pentru ordinul de a nu se da CNSAS dosarele si asa mai departe.

Speram intr-o dezbatere, din care sa pot si sa putem invata. Cat m-am inselat! Ceea ce am primit, in locul dialogului, a fost un val de ura personala, o instigare la terfelirea persoanei mele fizice (care a inclus si batjocorirea tatalui meu, mort de 23 de ani), care m-a inghetat. In deplina impartialitate, aceste atacuri au fost facute la adapostul anonimatului, pe formuri (cu doua exceptii penale, Victor Roncea si Andrei Badin). Singura polemica civilizata a venit din Germania! Daca cineva vrea sa inteleaga raul de care suferim, sa inceapa cu acest rau, care, poate, explica tot restul: setea de a-i batjocori fara mila pe semenii nostri cu care suntem in dezacord; in loc de a-i convinge, dorinta de a-i desfiinta; in loc de a le vorbi, dorinta de a-i strivi. Etica noastra sociala? Sa ne bem unii altora sangele - fara sa ne dam numele, daca se poate.

Evenimentul Zilei























361 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    subiectul este unul sensibil care rascoleste mai (Joi, 31 iulie 2008, 10:29)

    andreea [anonim]

    mult "simtirile" decat gandirea.
    Si eu am fost interesata sa aflu opinii pe marginea acestei polemici si am gasit putine (Cartarescu are un mic comentariu, dar cam diluat).
    Personal, nu cred ca ICRul a gresit nominalizandu-i pe cei 2. Iar argumentul forte ramane cel pe care l-ati dat dumneavoastra, respectiv cel al neutralitatii morale a institutiilor publice. Imi face placere ca au fost nominalizati cei 2. Sincer, nu. De ce? Mi-as fi dorit ca in lipsa unor constrangeri legale persoanele cu trecut patat, macar cele care activeaza in domeniul artistic, sa aibe ele insele decenta sa nu accepte aceste nominalizari.
    Interesanta mi s-ar fi parut o eventuala luare de pozitie a celor 2 in aceasta dezbatere deschisa. In final, ii priveste, posibil le afecteaza imaginea, nu cred ca au ramas indiferenti.
  • 0 (0 voturi)    
    Capul lui Patapievici...vor! (Sâmbătă, 2 august 2008, 3:11)

    john(nellu') [anonim]

    Latraturile penibil articulate, ale miticistilor mitocani ar fi desigur hilare daca ar fi spontane. Si ar duce la dialog, daca intr-adevar ar adresa evenimentul incriminat in spetza si nu ar constitui un atac la persoana. Ele fac insa parte dintr-un scenariu mai larg, bine manipulat din umbra si care contureaza o axa NY-Buc-Berlin. Vorba batrinului L.Cohen "First we'll take Manhattan.../ and then we'll take Berlin", numai ca el o spunea, spre cinstea lui, in semn de protest, ca dovada ca l-au si ingropat scurt. Si la Buc cine s-ar fi gindit, ca un vajnic partener in NATO!?
    Ce mi se pare un sublim ricoseu al ridicolului, este ca tocmai acel soi de oameni-hiene, al caror caracter este prins magistral (cu extensie posibila de la "rumini" la resturile Lumii), in mult dirijat hulitele "Politice", sunt exact aceiasi care se erijeaza, patriotarzi, intruchipind "in viatza", calitatzile negative enumerate neegalat (decit poate de Eminescu, in Fragmenatrium, dar care fiind "un tabu natzional' nu poate fi citat), in paginile Dvstra, devenite de pe acum celebre "mind chalenges" ale celor cu mind -uri de dimensiuni reduse... dar si debusheul celor care mai sufera inca pentru o bucata de pe harta Lumii, pe care o asimileaza cu notziunea de Patrie natala. Totul e limpede, personajele "clickcaie" (sic!) perfect si interactiv, in troaca desemnata lor de catre cei care "fac jocurile" de Monopoly cu tzarile Lumii si care le-au promis un os virtual, daca cumva, ar mai ajunge la putere in RO, un regim AP...sau oricum daca ar ajunge sa conduca din umbra, ca in atitea alte tzari, de faima mai americana ca a noastra. Ce ma sfishie insa, este tocmai sablonul asasinarii publice, politice si economice, a putzinilor care, in mod elitist, spre cinstea lor, ne-ar fi putut sau ne pot inca reprezenta in mod onorabil. Bovaric...dar din toata fiintza mea!


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri