Ioana Lupea: "L-a decorat post-mortem pe Soljenitan, marele denuntator al minciunii totalitarist-comuniste, dar ia parte senin la farsa regimului de la Beijing".

Cine-si imagineaza ca Jocurile Olimpice inseamna sport este naiv. Traian Basescu nu este. Va sta alaturi de Hu Jintao, patronul unui regim care-si dispretuieste cetatenii, pentru ca vreo doua milioane de votanti sa-l vada sustinand echipa nationala. Doar sportul este noul opium al popoarelor. Basescu are probleme cu coerenta. L-a decorat post-mortem pe Aleksandr Soljenitan, marele denuntator al minciunii totalitarist-comuniste, dar ia parte senin la farsa regimului de la Beijing, copilul postmodern al totalitarismului comunist. Presedintele a aderat la teoria ipocrita a Chinei si a Comitetului Olimpic International - apararea tuturor regimurilor abuzive - ca drepturile omului sunt un instrument politic. Replica ar fi trebuit sa-i sune cunoscuta din „Epoca de Aur“. Cine politizeaza jocurile olimpice si cine ii utilizeaza pe atleti in scopuri politice, daca nu chiar China? „New York Times“ relata ca atletii sunt fortati sa reprezinte China chiar raniti grav, esecul fiind catalogat de Partidul Comunist ca o inselare a poporului.

Basescu nu este singurul lider care, pentru popularitate sau pentru afaceri, participa la legitimarea regimului autoritarist de la Beijing. Propaganda olimpica este ultima frontiera a PR-ului politic. George W. Bush si Nicolas Sarkozy vin si ei la deschidere, in ciuda protestelor din SUA si Franta, presedintele in exercitiu al UE ignorand chiar sugestia Parlamentului European de boicotare a festivitatii de deschidere. Cei doi au facut insa minime gesturi de dezavuare: Bush a condamnat inca lcarea drepturilor omului, iar Sarkozy a promis ca se va intalni cu Dalai Lama. Secretarul general ONU, Ban Ki-moon, cancelarul german Angela Merkel si premierul britanic Gordon Brown nu s-au lasat pusi in vitrina Partidului Comunist Chinez, preferand canapeaua proprie tribunei rosii.

Desi apelurile la boicotarea ceremoniei de deschidere au fost numeroase, ca si in 1936, inaintea Olimpiadei de la Berlin, au fost ignorate. Sa ne amintim ca si Adolf Hitler, care-si incepuse campania de nazificare si arianizare, a transformat Jocurile Olimpice in spectacol propagandistic. Au fost dezafectate panourile cu mesaje antisemite, iar ziarele au coborat cu un semiton discursul impotriva evreilor, pentru ca Germania sa se infatiseze lumii ca pacifista si toleranta. Hu Jintao doreste sa arate nu numai forta economica a Chinei, viitorul ei de mare putere, ci si deplinul consens intern. Amnesty International arata ca, odata cu apropierea Olimpiadei, autoritatile si-au intensificat prigoana impotriva ziaristilor si a disidentilor.

Jocurile Olimpice inseamna nu numai politica, ci si bani, foarte multi bani. Doar parcursul tortei a costat Samsung, Coca-Cola si compania chineza Levono 50 de milioane de dolari. Potrivit „Foreign Policy“, Coca-Cola, McDonald’s, General Electric si alti noua mari sponsori au investit in medie 74 de milioane de dolari fiecare pentru accesul la 4 miliarde de telespectatori-consumatori. Iar eurodeputatul verde Daniel Cohn Bendit l-a acuzat pe presedintele Frantei ca merge la Beijing „sa vanda centrale nucleare si Airbusuri“. Ce valoreaza in fata acestor mari mize politice, geopolitice si economice o populatie saracita, cativa disidenti in inchisoare si sute de tibetani ucisi? Apa de ploaie poluata.

Evenimentul Zilei