Astazi, Rusia lui Putin si Medvedev nu mai are motivatii ideologice, in schimb are interese economice si strategice la nivel global.
Este foarte tentant sa stabilesti analogii intre invadarea Cehoslovaciei cu patruzeci de ani in urma de catre armata sovietica si anihilarea Georgiei din ultima saptamana, de catre armata rusa, succesoarea de fapt si de drept a celei sovietice: in ambele cazuri este vorba despre reprimarea brutala de catre Moscova a unei initiative de liberalizare de sub tutela sovietica/rusa si in ambele cazuri Occidentul s-a dovedit prea putin dispus sa se implice intrun conflict cu Rusia de dragul unui aliat sau al unui principiu. Istoria pare sa se repete, nu-i asa? Si totusi, cum spuneau romanii, bis in idem flumen non descendimus: contextul geopolitic este diferit, ca si motivatia Rusiei, iar Occidentul nu-si mai poate permite sa fie inert.
La 21 august 1968, tancurile Armatei Rosii striveau Primavara de la Praga, adica miscarea reformista initiata de Alexander Dubcek cu scopul declarat de a construi un „socialism cu fata umana“, prin democratizarea vietii politice, liberalizarea presei si culturii si introducerea unor elemente ale economiei de piata. Liderii de la Kemlin se simteau insa amenintati de orice initiativa de liberalizare, iar precedentul „contrarevolutiei“ din Ungaria le ascutise vigilenta. Astfel, trupele sovietice, aflate deja in Cehoslovacia pentru exercitii militare in cadrul Tratatului de la Varsovia, s-au constituit in trupe de ocupatie si au vegheat integritatea regimului comunist pana la prabusirea sa.
La 19 ianuarie 1969, studentul Jan Palach si-a dat foc in Piata Wenceslas pentru a protesta impotriva restrangerii libertatii de expresie - aratand intregii lumi ca Primavara de la Praga fusese motivata de un ideal si de dorinta revenirii la democratie. Pentru Moscova insa era mai importanta salvarea ideologiei care-i asigura suprematia in zona. Aceasta era esenta „doctrinei Brejnev“, care justifica interventia militara sovietica intr-o tara „frateasca“ in interesul socialismului, termen devenit echivalentul diplomatic al puterii sovietice.
Astazi, Rusia lui Putin si Medvedev nu mai are motivatii ideologice, in schimb are interese economice si strategice la nivel global. Ca un imens buldog, isi marcheaza teritoriul si distruge infrastructura militara a Georgiei, realizata cu sprijin american, in primul rand pentru a umili America si pentru a zadarnici orice initiativa occidentala de asigurare a unei (relative) independente energetice fata de Moscova.
Doctrina Putin prevede de altfel utilizarea resurselor naturale ca mijloc de afirmare a Rusiei pe plan mondial. Nu ideologia, ci economia, reprezinta acum un factor determinant la Moscova, iar interventia militara in Georgia nu reprezinta o reglare de conturi in interiorul unei aliante, ci un avertisment la adresa Statelor Unite si UE, caci nu atat evolutiile democratice din Georgia au jenat Moscova cat, in egala masura, proamericanismul lui Mihail Saakasvili, aspiratia tarii de a deveni membru NATO si conducta petroliera Baku-Tbilisi-Ceyhan, care ocoleste Rusia. Miza interventiei depaseste ca amploare sfera fostului Pact de la Varsovia, ceea ce face ca Occidentul sa fie amenintat indirect de agresiunea Rusiei, cum nu fusese amenintat de invazia sovietica in Cehoslovacia.
Tocmai din acest motiv, el nu mai poate reactiona fara vlaga, ca in 1968, cand a respectat sfera de influenta ruseasca. Cum sa reactionezi pasnic dar totodata convingator si eficient fata de un stat ca Rusia - iata proba de foc si de onoare pe care trebuie s-o treaca acum nu numai Statele Unite, ci si UE.
