Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Ministrul de Externe britanic, David Miliband, comenteaza criza din Georgia: Rusia nu va avea de castigat de pe urma folosirii fortei

de R.     Romania Libera
Marţi, 19 august 2008, 23:54 Revista Presei | Opinii/Analize

Nu e nevoie sa fi studiat momentul inabusirii in sange a Primaverii de la Praga din 1968 pentru ca imaginea tancurilor ruse marsaluind intr-o tara vecina sa iti dea fiori. Criza din Georgia inseamna mai mult decat aspecte vitale precum ajutorul umanitar si puterea legii versus puterea fortei. Ea aduce in atentie un aspect fundamental: daca si cum poate juca Rusia un rol deplin si legitim in sistemul politic international bazat pe reguli, exercitandu-si drepturile, dar respectandu-le totodata pe ale celorlalti.


Este clar ce trebuie facut. Incetarea focului trebuie pusa in practica integral. Trebuie sa vedem dovezi ca Moscova a ordonat fortelor sale sa se retraga catre pozitiile detinute inainte de 7 august si ca acest lucru chiar se intampla. Jocul psihologic al Rusiei in ceea ce priveste retragerea nu ii ofera credibilitate. Desfasurarea rapida a observatorilor internationali este, de asemenea, vitala; Marea Britanie se va implica total in acest sens. Ajutorul umanitar trebuie oferit rapid, iar Regatul Unit si-a luat un angajament si in aceasta privinta.


Aceste actiuni trebuie realizate in contextul unei diagnoze clare a evenimentelor din ultimele doua saptamani. Pentru mine, ceata razboiului nu umbreste punctele-cheie.
Inca de la inceputul anilor ‘90, conflictele inghetate din Osetia de Sud si Abhazia au fost subiectul medierilor internationale, care au urmarit identificarea unor solutii pasnice. In prima saptamana a lunii august, provocarea lansata de Osetia de Sud a primit un raspuns militar din partea Georgiei. Ulterior, acest lucru a oferit un pretext pentru agresiunea coplesitoare din partea Rusiei in interiorul si dincolo de granitele Osetiei de Sud. Fortele ruse au intrat si in restul teritoriului georgian din Abhazia.


Rusia nu a oferit nici o dovada a crimelor de razboi pe care le-a adus in discutie. Daca exista o asemenea dovada, ea trebuie facuta publica, investigata si trebuie actionat in consecinta. Dar actiunile Moscovei nu au justificare. In primul rand, prin propriile operatiuni militare, Rusia a incalcat in mod succesiv rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU, cu care fusese de acord. Cea mai recenta rezolutie, 1808, aprobata in aprilie, a reafirmat atat suveranitatea si integritatea teritoriala a Georgiei, cat si limitele pentru fortele ruse de mentinere a pacii.

In al doilea rand, in cazurile Cecenia si Zimbabwe, Rusia a argumentat de pe pozitii ferme impotriva a ceea ce ea considera ca reprezinta "amestecul" international in afacerile interne ale unei tari suverane. In cazul de fata, Rusia a incalcat in mod flagrant suveranitatea unei tari vecine (si democratice). China si tarile nealiniate vor fi surprinse de aceasta noua pozitie.


Punctul de vedere al Marii Britanii este acela ca folosirea fortei nu poate si nu va redesena harta fostei "vecinatati imediate" a Rusiei (sau oricare alta). Integritatea teritoriala a Georgiei trebuie respectata. Guvernele alese democratic trebuie schimbate numai de cetateni, prin alegeri libere si corecte. Legea internationala trebuie respectata. Situatia actuala pune punctul pe i in ceea ce priveste modul in care Rusia se impaca cu trecutul sau si in care isi vede viitorul. Mai presus de orice, intrebarea este daca Rusia recunoaste ca vechile frontiere ale Uniunii Sovietice sunt de domeniul trecutului si daca isi poate imagina viitorul cu ea in calitate de parte a unui sistem international bazat pe reguli.


Colapsul Uniunii Sovietice a generat noi realitati: in mod particular, state suverane, independente, cu constiinta proprie si drepturi ce trebuie aparate. Multe dintre aceste state au aderat deja la Uniunea Europeana si la NATO; Ucraina si Georgia si-au exprimat dorinta de a adera la NATO, iar Alianta Nord-Atlantica a acceptat solicitarea lor. Aceasta trebuie sa fie alegerea lor. Prin urmare, in cadrul Uniunii Europene si NATO si prin rezolutiile ONU, trebuie sa ne intarim sprijinul pentru aceste tari si, in acelasi timp, trebuie sa sistematizam relatia noastra cu Rusia pentru a arata care sunt costurile asumarii unor riscuri si ale agresiunii. La reuniunea de urgenta a ministrilor Afacerilor Externe din cadrul NATO, am pledat pentru sprijin politic si practic pentru Georgia.

Din punct de vedere politic, trebuie sa ne reafirmam angajamentul pentru integritatea teritoriala a Georgiei si, similar hotararii Uniunii Europene de saptamana trecuta, angajamentul international imediat pentru rezolvarea pe termen lung a conflictelor inghetate. Practic, trebuie sa reconfirmam angajamentul pe care ni l-am asumat la Summitul NATO din aprilie de la Bucuresti pentru aderarea Ucrainei si Georgiei si sa continuam acest demers cu o cooperare serioasa – politica si militara – ca parte a procesului unei eventuale aderari. Georgia si Ucraina trec printr-o reforma profunda. Noi trebuie sa le oferim sprijinul nostru pe parcursul dezvoltarii lor economice si politice.

In ceea ce priveste Rusia, politica izolarii a mai fost folosita in trecut si nu a functionat. Eu sunt pentru o abordare ferma, care ofera parghiile necesare transformarii beneficiilor de care Rusia are nevoie in cadrul sistemului international – economic si politic – intr-o forta pentru un comportament responsabil din partea sa.


Avem interese-cheie comune cu Rusia, in domenii precum cel energetic sau comercial si in ceea ce priveste nevoia de a impiedica Iranul sa produca bomba nucleara. si, cu un indice demografic in declin si o economie nu cu mult mai mare decat a Spaniei, Rusia are nevoie de parteneriate internationale pozitive.

Drept raspuns, trebuie sa o primim in sisteme bazate pe reguli, precum OMC (Organizatia Mondiala a Comertului), daca doreste sa respecte regulile. Trebuie sa obtinem o mai mare unitate la nivel european in chestiuni precum energia si apoi sa ne relationam cu Rusia. Impreuna, reprezentam piata energetica a Rusiei. In timp ce este un furnizor dominant in negocierile cu 27 de state separate, ea este cu mult mai putin puternica atunci cand se confrunta cu o pozitie de negociere europeana concertata.


La nivel international, Marea Britanie favorizeaza reformarea G8 – in mod special extinderea sa pentru a reflecta realitatile moderne ale echilibrului de putere in sfera economica si pozitia unor state precum India sau China. Nu sprijin excluderea Rusiei din G8: acest lucru va incuraja victimizarea sa, va alimenta o politica revansarda si ii va permite sa se pozitioneze ca un campion al reformelor pentru cei aflati in prezent in afara G8. Mai degraba, ar trebui sa lucram in cadrul G8 pe acele chestiuni in care Rusia ne poate fi partener – schimbari climatice sau neproliferarea armelor nucleare. Dar, totodata, ar trebui sa fim pregatiti pentru a actiona ca G7 atunci cand Rusia incalca flagrant legile internationale si ne dispretuieste valorile.

Subminarea de catre Rusia a relatiilor transatlantice si intereuropene nu va functiona daca noi respectam aceste principii si le aplicam in mod corect.Ministrul de Externe rus a declarat saptamana trecuta ca nu au existat castigatori in acest conflict. Intr-adevar, acesta trebuie sa fie rezultatul.

Romania Libera




















236 vizualizari




ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version