"Trecutul nu a trecut niciodata de tot. Dupa multi ani, te ajunge din urma o fapta de tinerete, pe jumatate uitata. Undeva se afla, poate, copilul tau crescut de un alt tata. Sau un dosar care a imbatranit si de care n-ai stiut niciodata." Istoricul britanic Timothy Garton Ash, care a asistat la caderea comunismului in statele Europei Centrale si de Est, ajunge la aceasta concluzie dupa ce si-a vazut dosarul facut de STASI.
Printre surprizele gasite acolo a descoperit nu doar tradarile prietenilor sau iubitelor, ci si informatia ca ar lucra pentru spionajul britanic. Pornind pe acest fir, Ash afla cu stupoare, chiar de la sursa, ca "a acordat asistenta pentru Secret Intelligence Service", celebrul serviciu de spionaj MI6. Intreband daca-si poate vedea dosarul din care rezulta ca a sprijinit acest serviciu de informatii, cu o spontaneitate inconstienta, i se raspunde negativ, cu explicatia imediata ca documentul "este proprietatea Coroanei", ca s-ar crea un precedent periculos si ca in acest fel ar putea fi compromise alte "surse".
Istoricul, acum profesor la Oxford, mai marturiseste ca, in perioada in care incepuse sa citeasca filele alcatuite de STASI pe numele sau, cercetare transformata in volumul "Dosarul meu de Securitate. O alta versiune a vietii" (Humanitas, 1999), serviciile i-au propus o colaborare. "Din cand in cand, veneau la Oxford studenti si vizitatori pe care-i suspectau ca lucreaza pentru puteri ostile. As accepta sa-i supraveghez discret? Am raspuns ca nu accept.
Desi intelegeam ca are sens ce fac ei, nu voiam sa am secrete de acest fel fata de prietenii, colegii si studentii mei." In 1970, cand era tanara profesoara la Timisoara, Mona Musca a fost intrebata cam acelasi lucru, in aceiasi termeni, doar ca cei care au selectat-o nu erau de la MI6, ci de la Directia Securitatii Statului, institutia care facea regula in statul concentrationar condus de Ceausescu.
Raspunsul ei a fost gresit si atunci, si mai tarziu, cand Securitatea a fost desfiintata in Romania, iar ea si-a pazit secretul cu speranta ca nu va fi descoperit in timpul vietii. Acum, insa, Mona Musca vrea sa ispaseasca aceste greseli facute din inocenta sau frica si anunta iar ca se retrage din politica. Nu e clar daca hotararea ei de a reintra in scena a fost determinata de reactiile neprietenoase aparute dupa ce multi lideri importanti ai PD-L au declarat ca sustin revenirea ei sau daca este vorba despre o recluziune autoimpusa imediat dupa ce a iesit la iveala episodul colaborationist.
Refuzul ei de a reveni ar putea deschide o noua etapa in politica autohtona, fiindca precedentul creat de ea va putea fi invocat in toate celelalte situatii mai mult sau mai putin similare. Mircea Cosea, fost ofiter de Securitate si fost coleg de partid cu Mona Musca, va putea fi intrebat oricand de ce nu urmeaza exemplul acesteia. Conservatorii Rodica Stanoiu si Dan Voiculescu, liberalul Ioan Ghise, social-democratul Serban Mihailescu vor putea fi mereu confruntati cu exemplul Monei Musca.
Peste patru ani, aceasta politiciana care a cucerit in campania din 2004, impreuna cu Traian Basescu, simpatiile electoratului de dreapta ar putea reveni cu un capital de imagine nou, fiind singura persoana din Romania care s-a autolustrat. Cum o lege care sa interzica accesul in politica pentru nomenklaturisti si colaborationisti nu a trecut pana acum prin Parlamentul din Bucuresti, iar la 20 de ani de la caderea comunismului pare caduca, gestul Monei Musca devine o premiera care poate fi valorificata intr-un eventual nou viitor politic.
