Ce mai zi! De dimineata, romanii se trezira cu lenea inceputului de weekend (ca asa incepe el, weekendul, la noi, de vineri dimineata). Aniversarea unui an de distractie nationala pe seama teleportarii in necunoscut a Elodiei lui Cioaca parea sa fie singurul eveniment al zilei.
Pe la pranz, insa, deja Romania lor arata altfel. Era o tara in care zombii politici ieseau la lumina, ranjind pofticiosi. Toti voiau sa inhate halca cea mare, luandu-si fata de prim-ministri. Era ziua cand veneau premierii. Toti deodata. Primul a fost actualul sef al Executivului, sculat devreme, ferchezuit, cu gandul sa mai stea inca 4 ani la Victoria. I-a urmat anuntul lui Stolojan.
Cu ochii in soare si bustul scheletic dezgolit pe marginea piscinei, fostul premier de avarie a confirmat ca il bate un gand sa revina intr-o inalta demnitate. Suflecat pana la coate, nu putea sa lipseasca Mircea din post.
Din postul de premier, de care Geoana, vesnicul candidat ratat, s-a indragostit atunci cand a realizat ca acolo e mai usor, ca nu e pe aleselea, ci pe numitelea. Trei oameni hotarati sa prinda guvernarea in orice combinatie si-au ales aceeasi zi pentru a da poporului vestea cea mare.
Ce-o zice poporul, nu avem de unde sa stim deocamdata. Ceea ce stim insa e ca Romania pare lovita de un ghinion mare cat un blestem: dupa 19 ani de zisa democratie, dupa 2 ani de integrare impleticita in Uniunea Eurupeana, dupa 5 cicluri electorale, oferta politica de prima linie e tot aceeasi, cu aceleasi personaje triste, expirate sau ridicole. Cu ce am gresit fiecare dintre noi ca sa fim nevoiti sa ne lasam condusi ori de Geoana cascadorul rasu’-plansului, ori de Tariceanu-brambureanu, ori de Stolojan cel slab de inger? Trebuie sa fie mari pacate pentru care platim, de fiecare data, acelasi pret al alegerii dintre rau, mai rau si mult mai rau.
