Cu fiecare saptamana ce trece, devine tot mai limpede ca numeroasele arme ale oligarhiei care continua sa opereze cu mult succes sub genericul stindard al Partidului Jafului vizeaza, de-acum, scrutinul din 30 noiembrie: trebuie ca alegerile parlamentare sa fie transformate intr-un gigantic noneveniment. Sondajele de opinie releva, pe banda rulanta, nemultumirile tot mai masive ale electoratului fata de conduita guvernantilor ramasi cu obstinatie pe metereze, in timp ce reformistii au cam disparut din aproape toate institutiile statului.
Daca situatia va continua sa involueze in acelasi stil si ritm, politica nationala se va metamorfoza curand intr-un nou Front al Salvarii Nationale – destinat, fireste, exact ca in 1990, slujirii intereselor fostilor si actualilor superprivilegiati. Romanii sunt satui de activitatile de fatada si atitudinea nonsalant-iresponsabila specifice celor mai multe dintre institutiile politice ale tarii, opinand deschis ca Romania se afla pe un drum gresit.
Dar amagirea generala – in esenta, una pasiva – nu are, aparent, capacitatea de a intimida reteaua de privilegiati care au reusit performanta mentinerii statului in captivitate vreme de aproape doua decenii. Cum nici noul examen electoral nu are potential de intimidare, imuabila clasa politica se prezinta in fata electoratului complet senina – ca doar regulile si miza jocului au fost stabilite in intregime de ea.
Cetatenilor le este oferit un infantil spectacol de pseudocompetitie electorala, mai degraba menit a dibui cel mult procentajul la care se pot astepta PSD si PNL. Traditionalele manevre preelectorale includ atragerea partidelor mai mici, necesare augmentarii grupurilor de parlamentari ale formatiunilor mari. Tariceanu si Geoana au inceput deja sa mimeze combativitatea asociata boxului politic, dar spectacolul prezentat ramane absolut neconvingator.
Cu privire la viitorul Parlament, ambii vor avea grija sa le ordone propriilor membri de partid grabnica strangere a randurilor pentru a putea asigura continuitatea legilor protectoare elaborate cu greu. Pactizarea se va fi produs cu mult inainte ca vreun nou-venit cu idei trasnite despre reforma si etica sa apuce sa deschida gura sau chiar sa intervina cu vreun proiect concret. In prezent, ambii s-au inteles atat asupra nevoii de mobilizare a populatiei rurale, infinit mai usor de iluzionat in baza catorva artificii, cat si cu privire la amplele masuri ce se impun pentru a tine departe de urne segmentul electoratului urban, in mare masura bine informat si totodata deziluzionat.
Decizia ca scrutinul sa se desfasoare tocmai in cel mai lung weekend liber dintre Paste si Craciun nu este nicidecum una accidentala. Este limpede ca se doreste absenta masiva de la urne a clasei de mijloc, despre care se spera ca va opta pentru miniexcursii in afara orasului, si nu pentru statul la coada pentru a-si exercita dreptul la vot. In plus, circumscriptiile electorale au fost, precum se stie, trasate astfel incat sa permita o cat mai mare fragmentare a tuturor oraselor considerate fiefuri ale opozitiei.
Nu in ultimul rand, Partidul Jafului a tot primit, de ceva vreme, nescontate cadouri din partea PD-L. S-ar parea ca liderii democrat-liberalilor au decis sa coboare stacheta etica a formatiunii, reducand drastic standardele enuntate pana acum drept definitorii pentru deosebirea morala dintre PD-L si PSD/PNL. Dupa ce a batut mai intai palma cu Gigi Becali, PD-L a facut recent un troc si mai abject cu Vadim.
Presedintele a dat ulterior de inteles ca sesizeaza pericolul imanent unei astfel de coabitari. Drept care ne putem intreba doar daca influenta sa in randurile partidului din care provine a ajuns similara celei detinute la nivelul institutiilor de stat. Pentru a nu lasa nimic la voia intamplarii, Tariceanu si complicii sai pesedisti au luat toate masurile pentru ca cele aproape doua milioane de cetateni romani aflati la munca in strainatate sa fie privati de dreptul lor la vot.
Acestia apartin, indubitabil, de segmentul cel mai vital al natiunii, castigurile lor trimise in tara constituind unul dintre principalii stimuli ai economiei in rest subrede si supraincalzite. Dar tot ei reprezinta acel segment electoral aflat, macar partial, in afara sferei de lobotomizare a posturilor TV autohtone, precum si a baronilor satrapici. Respirand de prea mult timp aerul libertatii occidentale, ei au devenit, de-acum, periculos de independenti in ochii clasei politice, reprezentand ca atare un factor de risc in ceea ce priveste rezultatele scontate – sau eventual chiar prestabilite – ale scrutinului din noiembrie.
Exercitarea dreptului lor la vot este o chestiune pe cat de grava, pe atat de urgenta, noua practica oneroasa fiind denuntata insa, deocamdata, doar un numar redus de diplomati intrepizi. Dupa 30 noiembrie, Romania va aduce, probabil, mai curand a stat vecin cu Rusia decat a democratie solida din cadrul UE. Cu un control complet avut asupra Parlamentului si cu un presedinte ajuns in pragul irelevantei, infamia grupurilor politice si economice se va revela curand in toata splendoarea ei natiunii calcate, din nefericire, iarasi in picioare.
