Vei fi cu siguranta ridiculizat daca te implici in protejarea mediului inconjurator. Vei fi compatimit si privit ca un om cu mintea ratacita daca vorbesti despre nevoia de aer curat, protejarea speciilor, ecologie.
Termenul de ecologie vine din greceste si provine din termenii ecos - casa, si logos - stiinta, mai exact, adica, „stiinta studierii habitatului“, studiul casei noastre comune. Dar cine are timp de astfel de fleacuri cand lumea e turbata sa se imbogateasca cu orice pret. Goana aceasta incredibila si iresponsabila imi aduce aminte de un banc: „un tanar statea linistit pe Titanic, sorbindu-si coniacul si pufaind un trabuc, in timp ce vasul se scufunda. Socat, un pasager care incerca sa se salveze l-a intrebat: dom’le esti nebun? Nu vezi ca vasul se scufunda? Pai si ce, e al meu?
E al lui tata“, a raspuns flegmatic tanarul. Inconstienta noastra colectiva are mai multe radacini, care pleaca din comunism. A avea grija de mediul inconjurator e sinonim pentru unii cu povestea celor 3 R, cu borcanele si hartia pe care eram obligati sa le strangem in vederea reciclarii. In plus, atat de trambitata proprietate comuna - ce este al nostru este al tuturor, deci al nimanui - a permis distrugerea naturii. La asta se adauga si politica criminala a industrializarii cu orice pret a regimului comunist. Astazi a fi ecologist este in Romania ori moft, ori moda.
Mult mai apropiat de valorile stangii, ecologismul este privit de dreapta, si in special de dreapta conservatoare, drept un capriciu de moment, care va disparea asa cum au disparut „verzii“ in Germania, dupa ce in anii ’80 ajunsesera al treilea partid. Dincolo de aceasta copilarie infantila a ecologismului in Romania, trebuie facut ceva. Iar dupa cum imi spunea secretarul de stat de la Mediu, Silviu Stoica, trebuie umblat la mentalitate. Desi nu a fost foarte vizibil, ministrul Korodi a facut destule, printre care si cateva campanii, cum ar fi „SORT-fiecare deseu la locul sau“ sau „Marea debransare“.
Nu este suficient, pentru ca, asa cum imi spunea Stoica, in Germania s-a rezolvat problema prin introducerea in programa de invatamant a ecologiei. Prin copii au fost astfel responsabilizati si parintii. Intr-un mod asemanator s-a intamplat cu religia la noi, multi copii ajungand sa-si invete parintii cum se face cruce sau ca e bine sa te rogi inainte de masa.
Nu pricep de ce modelul german, acela de a include si ecologia in programa scolara, nu este luat in calcul. Un prim pas a fost facut, fiica mea primind in acest an, in clasa I, un manual intitulat „Despre natura“. Cum ONG-urile si asociatiile ecologice sunt inca slabe, iar interes in acest domeniu exista doar la nivel declarativ, pentru urmatorii ani, batalia pentru mediu va trebui dusa - dincolo de schimbarea mentalitatii - de Ministerul Mediului. Un minister unde se lucreaza pe branci pentru a respecta cererile Uniunii Europene. Un minister care, din fericire, nu a fost politizat, precum altele. La urma urmei, ecologia nu are culoare politica.
