Cine a vazut doi oameni la un divort, intr-o sala de tribunal, isi poate imagina lesne cum au fost alesii versus Traian Basescu ieri in Parlament: fiecare cu treaba lui, asteptand sa se termine.
Mai intai de toate, parlamentarii s-au strans cu greu in aula Legislativului. Ca sa le arate ca e deasupra lor, Traian Basescu a intrat cu o punctualitate nemteasca, chiar cu riscul de a gasi sala goala. Asa a si gasit-o, dar asta nu l-a impiedicat sa inceapa discursul. Agale, plictisiti si somnorosi, parlamentarii au venit rand pe rand in sala. Doar fizic, pentru ca mintea celor mai multi era aiurea. Nici macar la acuzele cu suspendarea nu au mai reactionat senatorii si deputatii. S-au marginit sa-l priveasca absent pe presedinte ca si cand li s-ar fi facut lehamite de el.
La randul sau, presedintele a plecat fara sa-i bage in seama. A fost ca si cand cele doua institutii ale statului ar fi fost obligate, cu forta, sa intre in aceeasi incinta. Este limpede ca a fost ultima intalnire intre cele doua parti si ca nu vor fi niciodata toasturi la o sampanie.
Degeaba vrea Basescu responsabilitate in campanie si partide care nu fac promisiuni fara acoperire. In viata de zi cu zi, fiecare se gandeste cum sa aiba cat mai multi colegi de banca in Parlament, indiferent de ce promite acum fiecare dintre acestia. Pana la urma, la usa Cotroceniului va bate cel cu saculetul cel mai greu in voturi. Moralitate, responsabilitate, unitate? Vorbe in vant, pentru ca aceasta campanie va fi pe viata si pe moarte. De aceea si atitudinea de ieri a parlamentarilor, care priveau la presedinte ca si cand acesta si-ar fi infipt coltii in luna de pe cer.
Ca moment al istoriei politice, discursul de ieri a fost interesant tocmai prin defazajul de interese. Daca si Basescu intra in campanie acum, probabil ca ar fi fost un circ total si noi am fi fost spectatorii. Asa am avut cateva minute impresia ca nu vom avea un vid politic in aceasta toamna.
