Draga domnule primar al sectorului 1 Bucuresti, draga domnule primar general, acesta e un articol despre intelepciunea guvernarii dvs. locale, despre capacitatea de intelegere si planificare in politica urbana care va caracterizeaza, despre dorinta dvs. evidenta de a rezolva problemele pe fond, nu pe forme fara fond, si nu pentru a satisface vreun client de moment, ci in interesul cetatenilor orasului.
Revelatia acestora am avut-o recent, cand, venind de la Otopeni pe la doua noaptea, am oprit pe trecerea de pietoni de la hotelul Minerva si m-am holbat impreuna cu soferul de taxi la un fenomen extrem de curios: niste oameni presarau trecerea de pietoni cu niste stelute mici, verzi, pe care le lasau sa cada din mana cu un aer inconstient si visator, asa cum se fac marile minuni. Convinsi ca e o scena din Peter Pan doar pentru beneficiul nostru, ne-am continuat traseul si ce sa vezi? Pe partea dreapta a Bulevardului Lascar Catargiu am vazut o autostrada noua.
Nu una suspendata, ci una de biciclete, terestra, care inlocuise vechea partie marcata pentru biciclete facuta acum vreo sase luni. Cea noua, care are doua sensuri, ocupa acum aproape tot trotuarul drept, golit de masini si batut in stalpi atat de des ca numai un biciclist echilibrist, si nicidecum vreunul de varsta a treia, cum e plin Berlinul, se poate strecura printre ele. Se zice de Berlin ca ar fi paradisul biciclistilor, dar noi asa ceva nu avem, o pista de biciclete cu doua benzi, asa ceva am vazut doar la Boston, unde de la Harvard la Concord aveam o autostrada de bicicleta de 40 de km, e drept ca incepea din afara orasului. Frumoasa pista de pe Bulevardul Catargiu are din loc in loc lipite stele verzi – o alta unicitate a ei, ca in Germania sau in America suntem prea saraci sa ne permitem asa ceva.
Am contemplat-o cu emotie, ca sigur peste o luna cand vin din nou va fi fost deja inlocuita, ca si predecesoarele ei, de o noua inovatie, de exemplu, o pista de fibra de sticla de pe care sa putem decola din chiar centrul orasului fara a mai pierde vremea prin trafic spre Baneasa.
A doua zi dimineata am contemplat pe fereastra peisajul orasului luminat launtric de stelele verzi. Banda de carosabil langa trotuar era complet blocata de masini parcate, pentru ca nu mai aveau deloc spatiu pe trotuar, dar asta nu m-a socat prea tare, ca si la Berlin, pe marele bulevard unde locuiesc masinile, au voie sa parcheze pe o banda. Numai ca era deja 10 dimineata si la Bucuresti cele care circulau nu aveau deja loc pe bulevard. Spatiu de parcare ar fi fost, vezi bine – de exemplu, fostele straturi de flori, unde fasia de iarba prea ingusta lipita la Summitul NATO s-a uscat demult, si s-ar putea face o parcare in diagonala, dar pamantul e acum incercuit de stalpi negri.
Biciclisti nu erau – or fi descoperit si ei ca, daca mergi numai din Romana la Casa Scanteii, te faci ca scaunele mele din plastic de pe balcon, pe care menajera le sterge de cate ori poate, dar nimeni nu crede ca au fost albe acum un an cand le-am cumparat. Sau poate nu se descurca printre stalpi, nu stapanesc arta saritului cu bicicleta de pe bordurile de granit, care le-au inlocuit pe cele de beton acum vreun an, sau nu pot trece de masinile putine ramase, care, inevitabil, blocheaza trotuarele peste tot unde sunt porti, ca doar acolo fabrica de stalpi nu a putut planta nimic, ceea ce le-a scazut vanzarile cu circa 20%.
Cat mi-a luat mie sa notez aceste impresii au aparut niste politisti care au inceput sa puna amenzi de parcare, ca nu e voie sa stai mai mult de cinci minute pe bulevard. Vecinul meu avocat a iesit din casa si le-a explicat ca nimeni nu le va plati si ca, in plus,, toate firmele vor da in judecata primaria, ca afacerile lor sunt afectate de faptul ca nu mai poti parca nicaieri de la Piata Universitatii la Piata Victoriei. Politistii l-au ascultat cu simpatie – neindoielnic, dat fiind ca unicul motiv pentru care aceasta originala autostrada e pe trotuarul stang este pentru ca pe cel drept parcheaza Politia de la Circa 1, desi trotuarul nu le ajunge, asa ca mai inchid periodic si strada Amiral Urseanu ca sa aiba locuri. Cativa cetateni care au incasat tichete de parcare au fost insa asa de indignati ca dupa replierea politiei au smuls vreo doi stalpi, lasand gauri in asfalt, si s-au aburcat pe trotuar, la adapost de lege.
Din pacate, a trebuit sa mai fac cateva drumuri inainte de a pleca din oras si a venit si ploaia, asa ca am dus cu mine pe roti stelute verzi peste tot. Dar nimic din ceea ce am vazut nu mi-a stirbit increderea in noua politica a minunii practicate de municipalitatea noastra. Sunt convinsa ca stelutele verzi sunt o solutie la toate, sa vina muncitorii noctambuli si sa lipeasca o cale lactee verde si peste pasajul spre Jilava, in care era sa ma inec, si peste strazile fara canale dinspre gara, in care am vazut primul biciclist, care se scutura ca un catel de valurile succesive de apa, pe care automobilistii trecand prin vad il aruncau regulat peste el, si peste copilul strazii care nu era prea mic sa se masturbeze in parcarea magazinului OK de pe Maria Rosetti, si peste cohorta de cersetori repatriati din Italia, care umplu acum centrul nostru istoric, si peste gunoaiele care alimenteaza vidul pasajului de la Universitate.
Daca tot sunt la treaba, sa traga banda verde si peste ecranele de televizor, ca a-i vedea pe Razvan Dumitrescu si Bogdan Chireac incadrandu-le pe Daniela Buruiana si Norica Nicolai e ca o scena din Satiricon, care ar trebui difuzata doar in magazine specializate, si peste emisiunea Antenei 1 in care Radu Mazare si Codrut seres luptau cu sabia, arbitrati de Raluca Turcan, sa acopere tot ce e indecent, jegos, tinand de sfera inferioara de civilizatie de care vrem sa ne desprindem.
Nu am loc in aceasta scrisoare sa va invit la vreun curs de-al nostru de prioritizare a politicilor urbane, dragi domni primari, si nu vreau sa consum spatiul pretios cu asemenea fleacuri. Va informez, in schimb, ca aplic de azi la monopolul privat al producerii stelutelor verzi, ultimul venit in seria de borduri, stalpisori si alte asemenea, si ca oricine il are deja va trebui sa imparta cu mine piata, sau de aici inainte las balta parlamentarii si ma ocup numai de primari. Cat despre dvs. dragi cititori, nu mai am timp sa va explic cine sunt boii de la bicicleta, hotarati dvs.
