Partidul care a acostat electoral Casa Regala si a continuat guvernand alaturi de PSD trebuia sa dea de gandit. Nu a fost asa sau, mai degraba, nu s-a putut, pentru ca aceiasi liberali au pozat mereu in extremisti civilizati ai statului de drept.
Se aniverseaza o saptamana de cand Guvernul Romaniei e de dreapta. Pentru un guvern de stanga e o performanta formidabila. Iar pentru un partid de temeinica prostitutie socialista, noua conversiune e o calugarire simultan burgheza si eroica. Romania e, in sfarsit, teatru de fanatism principial. Liberalii se bat, aproape american, cu haita sindicala, s-au baricadat in cavoul Bratienilor si conduc de acolo Miscarea de rezistenta capitalista. Sub Tariceanu, PNL a devenit primul nostru partid de doctrina saptamanala si ameninta sa se plaseze, suplimentar, si mai la dreapta stangii pe care a practicat-o fara cusur si retineri.
Prima parte a ipocriziei liberale e banala si a fost descrisa in termeni prea cuminti pentru vremurile noastre de Caragiale: vin alegerile.
Instinctul liberal dicteaza in asemenea imprejurari contactul imediat cu poporul bugetar. Pentru cateva luni, luceferii liberali se tin cu razele de nas, isi suprima sila de norod si trec la compasiune, in formele ei banesti. Bugetarii devin fiinte umane in carne, oase si nevoi, iar capitalismul liberal se inmoaie cu un procent corespunzator. Dupa alegeri, puseul umanitar liberal se retrage si hiberneaza vreme de un ciclu electoral.
Marele dicton politico-moral al liberalului Lord Actron are o traducere mult imbunatatita, in vosganiana: coruptia imputerniceste, iar coruptia absoluta imputerniceste in mod absolut.
A doua parte a ipocriziei liberale se ocupa de lucrurile serioase: de spalarea valorilor. Sistemul politic romanesc a retinut, dupa 1989, cateva idei vagi, dar stabile: pesedistii sunt executorii testamentari ai lui Iliescu si subventioneaza mizeria agrara, taranistii au fost oportunistii sentimentali strecurati pe sub aura lui Coposu si s-au compromis cand au dat de realitatea puterii, pedistii sunt raspopiti dinamici si polemici, peremistii sunt o pleava ragusita care colecteaza fierea nationala, iar liberalii conserva politica marilor centre urbane si cultul clasei de mijloc.
Toate figurile acestui tablou si-au confirmat limitele si culoarea. Cu o exceptie: liberalii. Partidul care a acostat electoral Casa Regala si a continuat guvernand alaturi de PSD trebuia sa dea de gandit. Nu a fost asa sau, mai degraba, nu s-a putut, pentru ca aceiasi liberali au pozat mereu in extremisti civilizati ai statului de drept. Societatea civila avea nevoie de acest gen de atitudine, iar versantul politic anti-PSD nu isi putea permite sa piarda participarea liberala.
Dindaratul acestei pozitii ultrafavorabile, PNL a procedat matematic la dinamitarea punctelor de coeziune reformista. Mai intai, a expulzat grupul de convingere liberala condus de V. Stoica. Apoi, a distrus guvernul Aliantei D.A. si a readus PSD la putere. In sfarsit, in opera de guvernare i-a promovat pe Chiuariu, David si Adomnitei, nulitati ridicole impuse de nulitati influente din retelele de provincie. A fortat recentralizarea serviciilor administrative, a creat un mamut contopist care se striveste intre peretii Palatului Victoria, a trimis la vot, prin ordonanta de urgenta, functionarii publici si s-a batut cu o energie scabroasa pentru imunitatea totala a demnitarilor. Ideea liberala nu are un dusman mai mare decat Partidul National Liberal.
