Recesiunea globala pe cale sa se produca este rezultatul nu doar al unei panici financiare, ci si al unei nesigurante mai profunde asupra directiei in care va merge economia mondiala. Consumatorii evita sa cumpere case si automobile nu numai pentru ca au suferit pierderi din cauza unui declin al preturilor actiunilor sau al valorilor imobiliare, ci si pentru ca nu stiu ce urmeaza. Sa riste sa-si cumpere o masina cand pretul carburantilor ar putea creste din nou? Vor fi capabili sa mai puna mancare pe masa dupa terifianta explozie a preturilor alimentare?
Deciziile investitionale din afaceri sunt si mai dificil de luat. Companiile sunt refractare la a investi intr-o perioada in care cererea consumatorilor e in cadere libera; plus ca ele mai au de platit si penalitati de risc la un nivel fara precedent, care se adauga la costul creditelor. si firmele se confrunta cu imense incertitudini. Ce fel de centrala electrica va fi permisa in viitor? Li se va da voie sa mentina nivelul de acum al emisiilor de CO2? Va mai putea America sa-si pastreze si pe viitor stilul actual de viata, bazat pe comunitati aerisite, aflate la mari distante de orase – un stil care presupune ca locuitorii sa faca naveta cu automobilul pe distante lungi?
In mare parte, revenirea economica va depinde de un sentiment mult mai clar al directiei pentru viitoarele schimbari din economie. Asta tine de administratie. Dupa guvernarea confuza si dezorientata a administratiei Bush, care a esuat in a da un sens clar in privinta politicilor energetice, de sanatate, de mediu si a celor financiare, presedintele ales, Barack Obama, va trebui sa deseneze un parcurs care sa defineasca viitoarea directie a economiei americane. SUA nu sunt insa singura economie implicata in aceasta ecuatie. Avem nevoie de o viziune globala a unei redresari durabile, ceea ce presupune ca si China, India, Europa, America Latina si, da, chiar Africa – mult timp marginalizata, dar astazi parte integranta a economiei mondiale – sa arate spirit de initiativa.
In toata confuzia si incertitudinea actuala exista cateva puncte fixe. In primul rand, SUA nu pot continua sa se imprumute de la restul lumii asa cum au facut-o in ultimii opt ani. Exporturile nete americane trebuie sa creasca; exporturile nete ale Chinei, Japoniei si ale altor economii de surplus vor descreste in consecinta. Ajustarile necesita o reechilibrare considerabila a deficitelor comerciale din contul curent, care se cifreaza la valoarea de aproximativ 700 de miliarde de dolari, sau aproape 5% din PIB-ul Statelor Unite. Surplusul comercial al Chinei s-ar putea diminua cu jumatate din aceasta suma (cu scaderi ale excedentelor comerciale si in relatie cu alte regiuni), ceea ce inseamna ca intre 5 si 10% din PIB-ul Chinei vor fi transferate de la exporturile nete la capitolul cerere interna. Din fericire, China promoveaza o expansiune interna majora.
In al doilea rand, declinul consumului in SUA ar trebui contrabalansat in parte cu o crestere a investitiilor americane. Totusi, companiile private isi vor spori investitiile doar daca exista o directie clara a politicilor economice. Obama a subliniat deja ca este nevoie de o "recuperare verde" – adica una bazata pe tehnologii durabile, nu doar pe cheltuieli in consum. Industria americana de automobile ar trebui reechipata pentru a produce masini cu emisii reduse de carbon: vehicule de tip hibrid plug-in sau care functioneaza exclusiv pe baterii. Indiferent care va fi optiunea, ea va trebui sa se bazeze pe o retea nationala de electricitate, a carei energie se produce prin tehnologii cu emisii reduse, precum energie eoliana, solara, nucleara sau cea din centralele pe carbune, care capteaza si stocheaza emisiile de dioxid de carbon. Toate aceste tehnologii trebuie finantate public in completarea investitiilor private.
In al treilea rand, revenirea SUA nu va fi credibila daca nu va exista si o strategie a guvernului de restabilire a ordinii in propriile finante. Ideea lui George W. Bush despre politica economica era sa reduca impozitele de trei ori concomitent cu o crestere a cheltuielilor de razboi. Rezultatul s-a concretizat sub forma unui deficit bugetar masiv, care va atinge anul viitor proportii legendare (posibil un trilion de dolari), aflat sub apasarea cumulata a recesiunii, rascumpararii unor banci si stimulentelor fiscale pe termen scurt.
Obama va trebui sa prezinte un plan fiscal pe termen mediu pentru stabilizarea finantelor guvernamentale. Planul va include oprirea razboiului din Irak, cresterea impozitelor pentru bogati si introducerea graduala a unor noi taxe de consum. Dintre statele bogate, SUA colecteaza cele mai mici taxe, raportat la venitul national. Aceasta situatie trebuie sa se schimbe. In al patrulea rand, zonele sarace ale lumii trebuie percepute ca oportunitati de investitie, nu ca amenintari sau regiuni demne de ignorat. Intr-un moment in care marile concerne de infrastructura din America, Europa si Japonia vor avea serioase surplusuri de capacitate, institutiile financiare internationale – Banca Mondiala, Banca Europeana de Investitii, Banca de Export-Import a SUA, Banca Africana pentru Dezvoltare si alte asemenea – ar trebui sa finanteze proiecte infrastructurale de anvergura in Africa, pentru a se construi drumuri, centrale electrice, porturi si sisteme de telecomunicatie.
Citeste editorialul integral:
