Cristian Patrasconiu in Boc la mişto, ne invita sa nu-l mai luam peste picior pe Emil Boc doar pentru ca este scund. "A fi un politician scund în România (atât de scund încât, atunci când era mic - vorba mizerabilului Vadim Tudor -, tatăl lui Emil Boc îl bătea cu cureaua de la ceas!) e, în logica sarcasmului autohton pusă la lucru, aproape un păcat de neiertat. În al doilea rând, a fi loial cuiva, mai ales când e vorba despre cineva de la PDL faţă de Traian Băsescu, nu înseamnă altceva decât pupincurism profund şi sinistru. În al treilea rând, faptul de a fi eroul unui nefericit moment echivalează, pentru cei care confundă ironia cu evaluarea, cu a fi realmente căzut în cap. Reducţia la caricatura practicată cu insistenţă poate fi, accept, o strategie de destrucţie care dă, în multe situaţii, bune rezultate; ea e însă şi o manieră de a scoate la suprafaţă dacă nu mârlănia, atunci măcar superficialitatea. Adevărul, inclusiv în cazul domnului Boc, e însă mult dincolo de caricatură. La 42 de ani, preşedintele PDL este, în termeni reali, unul dintre politicienii (relativ) tineri cei mai performanţi. Suportaţi un calcul simplu şi greu de combătut? Lider corect (alături, e drept, de Mona Muscă) al opoziţiei parlamentare din perioada 2000-2004. Câştigător istoric al unui prim mandat la Primăria Clujului, după întunecaţii ani de conducere după ureche ai lui Gh. Funar şi, după aceea, artizan al renaşterii administrative a Clujului". (integral in Cotidianul)
In Pomanagii pe bani publici: agenţiile pentru tineret, Sorin Ionita constata ineficienta unor structuri guvernamentale. "Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor (ANSIT) a fost acuzată de deturnarea a 1,6 milioane euro. Admit din start că nu sunt imparţial: dintotdeauna am zis că programele astea sunt bani aruncaţi pe gârlă. De regulă, o gaşcă de tineri şmecheri şi fără ocupaţiune precisă - ştiţi genul, organizaţie de tineret a partidului X - se învârt de excursii la diverse seminare inutile şi trosneli prin discoteci pe banii mei şi ai dv., după care revin pentru odihnă pe leafă bugetară, la centru sau la direcţiile judeţene, unde continuă să producă limbă de lemn activistică. Lucru recunoscut recent şi de fostul preşedinte al Camerei, dl Bogdan Olteanu, pe care tind să-l cred în privinţa asta, pentru că ştie ce vorbeşte, după atâţia ani petrecuţi în mişcarea politică de tineret. Această iederă bugetivoră nu are tulpină unică, ci este ramificată şi frunzoasă: pe lângă agenţia menţionată, există separat şi o Autoritate Naţională pentru Tineret (ANT), cu filiale în fiecare judeţ, plus o puzderie de fundaţii pentru tineret, declarate de utilitate publică, deci înghiţind subvenţii directe sau indirecte. (Un exemplu fiind reţeaua cvasi-interlopă, sprijinită de o doamnă parlamentar, ce funcţionează ca paravan imobiliar şi încearcă să preia clădirea în care funcţionează GDS şi Revista „22“.)". (integral in EvZ).
Olivier Blanchard, economistul sef al FMI propune in 2009: cum iesim din criza, cateva masuri pentru redresarea financiara a bugetelor publice. "Daca am caracterizat corect evenimentele, atunci setul corect de politici se contureaza foarte clar: Primo: masurile luate deja pentru a repara sistemul financiar trebuie rafinate si consolidate. Unul dintre efectele pozitive ale zilelor fierbinti de criza din octombrie a fost ca guvernele s-au speriat atat de tare incat au intrat in actiune pe frontul financiar. Bancile centrale au oferit cu generozitate lichiditati. Dar guvernele si-au dat repede seama ca problema principala era solvabilitatea. Ele s-au angajat sa initieze programe destinate achizitiei de active (pentru a limpezi balanta institutiilor financiare), recapitalizarii (pentru a se asigura ca aceste institutii, daca sunt solvabile, pot opera si continua sa acorde imprumuturi) si garantarii (pentru a asigura deponentii si pe unii dintre investitori ca fondurile lor sunt in siguranta). Schema de baza a acestor masuri exista acum, dar aplicarea lor a fost in multe cazuri la voia intamplarii. Lectiile crizelor bancare din trecut ar fi putut fi invatate mai repede. Desele schimbari de directie din cadrul unora dintre programe, in special in SUA, au dezorientat pietele si i-au tinut pe investitorii privati sa stea pe margine si sa astepte o clarificare a politicilor inainte de a se implica intr-o relatie cu institutiile financiare. Nu ma indoiesc ca in cele din urma experientele vor duce la programe coerente. Dar am pierdut ceva timp. Secundo: statele cu piete emergente trebuie sa fie ajutate in a se adapta la criza financiara. Nu se pune doar problema de a le oferi lichiditate, astfel incat sa-si mentina cursurile de schimb pe fondul unor iesiri masive de capital. Multi investitori care pleaca nu se vor intoarce pentru o perioada mai mare de timp, iar aceste tari trebuie sa accepte acest fapt si sa se adapteze in consecinta". (integral in Romania libera).
