Directorul Serviciului de Informatii Externe, Teodor Melescanu este invitatul lui Balazs Barabas pentru o discutie, cu cartile pe masa, despre spionajul de la noi dar si de la altii. Marturii in exclusivitate ale unor ofiteri activi ai SIE despre ce presupune o misiune si cum arata viata lor de zi cu zi
Spionajul, o tema tabu pentru multa vreme, atunci cand incercai sa o abordezi din perspectiva profesionistului care lucreaza in acest domeniu versus tema de film foarte indragita de multi, cu nenumarate mituri si eroi. Dar ce presupune exact aceasta meserie, de cand exista ea, cum functioneaza in realitate lucrurile la noi dar si in alte servicii similare ale altor state, care este "portretul robot" al spionului modern, sunt tot atatea intrebari la care realizatorii "Pasaportului diplomatic" si-au propus sa afle raspunsuri. Iar invitatul lui Balazs Barabas din aceasta saptamana este chiar directorul SIE, Teodor Melescanu.
Domnia sa a explicat ca asemenea servicii exista de cand au aparut popoarele, practic dintotdeauna, iar necesitatea existentei lor este data de faptul ca informatia este primordiala in luarea oricaror decizii politice sau executive: "Faptul ca toate tarile moderne au la ora actuala servicii de informatii externe, ma scuteste sa aduc prea multe argumente in favoarea acestei activitati. (...) SIE ca serviciu sa-i spunem de spionaj isi incepe activitatea acolo unde activitatea celorlalte institutii se opreste. Diferenta, ca am fost si ministru de externe si acum sunt directorul SIE, diferenta dintre activitatea de informare, care este una din functiile principale ale oricarei ambasade si un serviciu de informatii externe, este ca o ambasada este obligata, potrivit conventiilor de la Viena, sa culeaga informatii prin mijloace legale, licite. In timp ce in cazul serviciilor de informatii aceste date se culeg prin orice mijloace".
Despre cui se subordoneaza aceasta institutie si care sunt relatiile cu institutia prezidentiala, Teodor Melescanu spune: "Pentru SIE principalii beneficiari ai nostri sunt doua persoane: Presedintele Romaniei si Primul ministru. Unul este presedintele CSAT iar celalalt este vicepresedintele... Practic va spun acum, ca presedintele sa ne aprobe noua actiuni sau sa ne dea anumite indicatii, este imposibil dintr-un motiv foarte simplu: ca sa citeasca toate rapoartele pe care le facem zilnic, sau toate operatiunile, actiunile, dispozitivele pe care le punem in functiune pentru a obtine o informatie sau alta, l-ar obliga pe presedinte sa fie strict presedintele SIE. Si probabil acelasi lucru e adevarat si daca ar incerca sa faca si pentru SRI si pentru alte institutii. Pentru noi deci, elementul central pe care noi il folosim este Programul National de Prioritati Informative pe care il adopta CSAT-ul anual". Dar cum intervin serviciile in cazurile mai complicate, de genul conflictelor diplomatice dintre state: "De obicei serviciile de informatii externe intervin inainte de conflictul diplomatic prin furnizarea de informatii care ar putea sa fie utilizate pentru a evita ajungerea la un conflict diplomatic. Din punctul nostru de vedere aceasta este principala preocupare. In momentul in care s-a declansat conflictul diplomatic, el revine in exclusivitate, gestionarea acestui conflict, MAE, autoritatilor guvernamentale din Romania. Evident daca primim ordin sa cautam tot felul de informatii care ar putea sa ajute la adoptarea unor decizii sau hotarari in cadrul monitorizarii acestui conflict diplomatic este obligatia noastra sa o facem".
Si pentru a inlatura imaginea, de multe ori departe de adevar, a spionului clasic, acela din atat de urmaritele filme cu James Bond, Teodor Melescanu face referire si la acest subiect: "La SIE pot sa va asigur ca nimeni, nici macar eu ca director nu am "licence to kill", nu am licenta sa omor pe nimeni si nici nu as putea. De altfel, vreau sa va spun ca, din cate cunosc eu, la niciunul din serviciile partenere cu care noi suntem in contact, aceasta idee licence to kill nu exista o asemenea aprobare. Sigur in afara de filmele cu James Bond, dar acolo e vorba de fictiune nu e vorba de realitate, ceea ce nu inseamna ca in cadrul serviciului nu ai totusi niste deschideri, niste instrumente. Nu exista "licence to kill", dar exista "licence to steal. Au dreptul sa fure pentru ca pana la urma documentele clasificate, strict secrete ale altora nici acelea nu se gasesc neaparat pe piata. Si cred ca putem spune ca au si "licence to lie", au dreptul de a minti pentru ca altfel iarasi va spun cred ca ar fi aproape imposibil sa indeplineasca mandatul pe care il au. Restul insa e fictiune".
Si pentru ca realizatorii emisiunii "Pasaport diplomatic" si-au dorit sa compuna o imagina completa a acestei institutii, foarte putin cunoscuta in realitate in Romania, au stat de vorba si cu cei care lucreaza efectiv in SIE. Iar povestile lor sunt absolut fabuloase. Iata doar declaratia unuia dintre ei: "Sunt ofiter operativ si am efectuat o misiune de 4 ani sub acoperire conventionala si cu numele schimbat. Pentru ca povestea mea sa fie credibila si autentica, am fost insotit de familie, adica de sotie si baietelul meu care la momentul plecarii avea un an si jumatate. Nu va pot spune ce am facut in misiune, desi probabil ca mi-ar placea, dar lucrurile astea raman in urmatorii 50 de ani intre peretii si hartiile SIE".
Restul interviului cu Teodor Melescanu, alte declaratii ale unor ofiteri SIE dar si multe informatii in premiera intr-o emisiune de televiziune, sambata, ora 18.30, la Digi24.
0
1
