Isarescu explica de ce in Romania este nevoie mai mult decit oricind de un mix de politici economice, in conditiile in care politica monetara este supraincarcata. Guvernatorul saluta preocuparea bancherilor pentru riscurile ce deriva din avansul prea rapid al creditelor in valuta si arata de ce BNR nu a apelat explicit la clauzele de exonerare, desi Romania a ratat tinta de inflatie.
Domnule guvernator, una dintre marile ingrijorari manifestate constant in ultima perioada de catre oficialii BNR a fost cea legata de cresterea consumului peste posibilitatile productiei interne de bunuri si servicii. Recent, ati incercat sa frinati cresterea consumului prin scumpirea imprumuturilor. Cit de eficienta este aceasta masura pe o piata unica in care creditele pot fi externalizate, iar romanii vor sa se imprumute cit mai mult si cit mai repede?
Ineficienta poate veni de la baza de calcul la acordarea creditului. Daca aceasta baza este mare, o limita de indatorare de 30%, de exemplu, nu ne ajuta. In conditiile in care salariul creste, degeaba impun limita de 30%, ca nu este eficient. In consecinta, atunci cind a promovat intarirea politicii monetare, BNR a subliniat si nevoia intaririi politicii de venituri prin corelarea cresterii salariale cu cresterea productivitatii. O politica de venituri laxa nu poate sa fie contrabalansata decit partial de intarirea politicii monetare.
Daca restrictionarea creditarii se face prin masuri de politica monetara - majorarea dobinzii - si nu administrative, plafoane de creditare, ea poate avea si efecte perverse. Combinatia politica monetara tare (in sensul majorarii dobinzii) si politica salariala laxa (in sensul cresterii salariilor peste productivitate) poate sa fie chiar nociva. De ce? Pentru ca majorarea dobinzii poate duce la aprecierea cursului si, deci, la erodarea competitivitatii externe, iar cresterea salariilor maninca de asemenea din competitivitate si ambele se reflecta in largirea deficitului extern.
O alta limita a eficientei politicii monetare este legata de masura in care intarirea acestei politici este ocolita pe o piata unica si in conditiile liberalizarii contului de capital si ale convertibilitatii totale a leului. Efectul final poate fi stimularea creditului in valuta si descurajarea creditului in lei, ceea ce inseamna, pe de o parte, un control ineficient al cresterii agregate, iar pe de alta parte, crearea premiselor pentru instabilitate financiara prin fluctuatia cursului de schimb.
In sfirsit, o a treia limita se observa atunci cind intarirea politicii monetare se face atit prin majorarea dobinzii, cit si prin aplicarea unor restrictii pentru creditul in valuta. Intr-o asemenea situatie, bancile comerciale pot externaliza o parte din portofoliul de credit si, in consecinta, cresterea cererii agregate este finantata prin majorarea datoriei externe pe termen scurt.
Avem iarasi un control ineficient al cererii agregate, dar si premise pentru vulnerabilitati financiare ca urmare a majorarii datoriei externe pe termen scurt. In conditiile liberalizarii contului de capital si a pietei unice, este evident ca nu avem prea multe optiuni numai cu politica monetara.
Solutia este mixul, ansamblul de politici. Daca ar exista solutii simple, politica monetara ar fi mult mai eficienta, nu numai in Romania, ci si in alte tari. Acesta este motivul pentru care insistam ca mixul de politici economice - politica monetara, politica fiscal-bugetara, politica de venituri si politica de restructurare - sa fie adecvat situatiei actuale din Romania, caracterizata prin cresterea cererii, adica a consumului, plus investitiile, peste posibilitatile productiei interne de bunuri si servicii. Politica monetara nu numai ca are limite, dar poate avea si efecte secundare, care ar putea fi nocive.
Recent, presedintele Volksbank, Gerald Schreiner, a facut o declaratie in care sustinea ca i se pare nefiresc si contraproductiv in cazul Romaniei ca nivelul rezervelor minime sa fie acelasi pentru creditele de consum si cele de investitii. Si sugera o tratare diferentiata a acestor categorii de imprumuturi. Care este opinia dvs.?
Este o abordare interesanta, din alta perspectiva, mai profesionista, mai aplecata spre realitatile tarii si ale sistemului bancar. Dar diferentierea rezervelor minime obligatorii ridica doua probleme. In primul rind, un astfel de sistem nu este usor de administrat. Delimitarea creditului pentru investitii de cel de consum este dificil de realizat. De exemplu, creditul pentru un autoturism cumparat de conducerea executiva a unei companii este unul de consum sau de investitii?
In al doilea rind, trebuie sa vedem daca o asemenea diferentiere este permisa in cadrul reglementarilor Sistemului Bancilor Centrale Europene. Altminteri, salutam ideea si trebuie sa recunosc ca a fost explorata si de expertii BNR. Si inca ceva: nu vi se pare interesant ca dezbaterea publica pe aceasta tema n-a venit de la noi? Eu vad in aceasta propunere si o intelegere, in sfirsit, a faptului ca prin rezervele minime obligatorii noi niciodata nu am discutat despre omorirea creditului. Noi am vorbit despre viteza creditului si corelarea acesteia cu starea economiei, pentru ca o viteza prea mare se poate intoarce chiar impotriva bancilor.
De la sofisticat la simplu. Radu Gratian Ghetea, presedintele ARB, a declarat recent ca va propune BNR o norma prin care sa fie interzise creditele in alta moneda decit in cea in care se ia salariul. Cum comentati o asemenea initiativa?
Am vazut doar declaratia publica. Bancherii trebuie sa o discute in cadrul ARB. Cind o vor inainta conducerii BNR, o vom analiza. Dar pina atunci, eu vad aceasta declaratie ca un semnal pe care un bancher cu multa experienta il trage in legatura cu pericolul acum evident al creditului in valuta pentru imprumutatorii neacoperiti pentru riscul valutar.
Semnalul de alarma vine de la un bancher care a avut ocazia sa fie in SUA intr-un traseu profesional exact cind s-a declansat criza creditelor subprime - cu potential de risc ridicat - si a putut sa perceapa amploarea riscului la nivelul bancilor americane.
Salut interventia domnului Ghetea si a altor bancheri care au dezbatut aceasta tema, pentru ca, in acest fel, cred ca se schimba atmosfera generala in care se discuta pe marginea expansiunii creditului in Romania: de la dominatia promovarii de noi produse pentru cresterea cotelor de piata spre prudentialitate.
In masura in care activitatea bancara este dominata numai de cresterea cotelor de piata, banca centrala trebuie sa isi ciuleasca urechile pentru ca principalul determinant al activitatii de creditare nu mai este prudenta. Cu ce se contracareaza o „exuberanta irationala“, in ce priveste expansiunea creditului, ca sa folosesc cuvintele lui Greenspan? Un astfel de optimism exagerat poate fi oprit fie printr-o schimbare de atmosfera la nivelul dezbaterilor, fie de o inversare de trend, care insa poate fi mult prea dureroasa.
O serie de bancheri au aratat spre BNR ca a ratat doi ani tinta de inflatiei, existind riscul ca aceasta sa fie si in 2008 depasita. Considerati ca BNR este exonerata de raspundere din acest punct de vedere? La lansarea regimului de tintire a inflatie ati definit clauzele de exonerare, de ce nu ati apelat la acestea?
Exista doua maniere de a pune in practica clauzele de exonerare. Prima ar fi cazul Bancii Angliei: guvernatorul ii transmite o scrisoare deschisa si publica ministrului de Finante in care arata care au fost cauzele derapajului. Cea de-a doua este „Raportul asupra inflatiei“, prezentat public, cale pe care o utilizam si noi. Banca Nationala nu a utilizat expres cuvintul exonerare.
Si aceasta din trei motive. In primul rind, nu vrem sa transmitem ideea ca ne degajam de evolutia nefavorabila a inflatiei si nu am dorit sa transmitem acest semnal. Al doilea motiv este legat de dorinta de a evita transmiterea unui semnal de genul „capitulam“.
Al treilea motiv: Banca Nationala a subliniat ca avem sansa sa readucem inflatia in intervalul stabilit. Aici as mai adauga ceva. Faptul ca din exercitiul de prognoza trimestrial reiese ca la sfirsitul anului nu ne vom incadra in intervalul de variatie asociat tintei nu inseamna ca ne-am resemnat si ca am acceptat ca vom rata tinta.
Dimpotriva, BNR face eforturi pentru incadrarea in tinta, solicitind si sprijinul celorlalte politici. Va invit sa analizati pe ultimii doi ani prognozele trimestriale, ajustarea lor pe baza noilor date si rezultatele efectiv obtinute, pentru a intelege mai bine aceasta strategie a tintei de inflatie.
