Mugur Isarescu, guvernatorul BNR afirma ca ca principalul factor care a contribuit la deprecierea monedei nationale a fost chiar aprecierea exagerata, nesustenabila la care ajunsese leul in prima jumatate a anului 2007.
Ati declarat, in decembrie 2004, citez: „O relaxare monetara in speranta stimularii cresterii economice si reducerii somajului este sanctionata de piata prin deprecierea cursului si cresterea presiunilor inflationiste“. Sa intelegem ca relaxareafiscala se face vinovata pentru deprecierea leului si presiunile inflationiste din acest moment?
Nu, nu se poate face o corelatie directa de acest fel. La o analiza mai atenta - vazand si comportamentul monedelor tarilor vecine care au aderat la Uniunea Europeana inaintea noastra -, am putea fi mai degraba inclinati sa vorbim de un ciclu de 2-3 ani de suisuri si coborasuri ale monedei nationale. In consecinta, cred ca principalul factor care a contribuit la asa-zisa depreciere de 15-18% a fost chiar aprecierea exagerata, nesustenabila la care ajunsese leul in prima jumatate a anului 2007.
Daca in locul unui calcul pe extre-me de la 3,1 la 3,8 lei/euro, cum se utilizeaza frecvent in ultimele saptamani in presa, am face o evaluare pe medii - de exemplu, media lunilor ianuarie si februarie comparativ cu media intregului an precedent - am ajunge la concluzia unei deprecieri a leului de 7-8 puncte procentuale, si atunci as putea sa fac urmatoarea afirmatie: Aceasta depreciere reprezinta o corectie avand in vedere ca atat politica fiscala, dar mai ales politica veniturilor nu au ajutat mentinerea trendului de apreciere nominala a leului.
Politica fiscala, politica salariala... dar relaxarea monetara n-a avut niciun rol? Multi analisti au criticat banca centrala atunci cand a redus dobanda de politica monetara la 7%. A fost o eroare calculata sau a picat si BNR in capcana anticipatiilor optimiste?
Nu, n-am picat in aceasta capcana. Si, ca sa intelegeti mai bine cum judecam, va amintesc ca piata a redus dobanzile in acea perioada nu numai de la 8,75 la 7%, ci chiar pana la 2%. Si acest lucru a fost pe undeva o reactie normala, pentru ca cererea exagerata de lei de dupa liberalizarea totala a contului de capital, manifestata in principal din partea capitalurilor volatile, trebuia descurajata de banca centrala. Cerere exagerata reflectata de indemnul rapoartelor principalelor banci occidentale: „Ramaneti long pe lei!“. Cum putea sa reactioneze o banca centrala la o asemenea cerere vazuta si intr-o crestere a cursului dincolo de un nivel, despre care cel putin bunul-simt ne spunea ca nu este sustenabil!
Tintind cursul de schimb in locul inflatiei?
Nu am tintit un anumit nivel de curs, ci am acceptat faptul ca economia reala - preponderenta in Romania - nu poate supravietui variatiilor mari de curs determinate de economia financiara. In conditiile miscarilor libere de capital, ceea ce i s-a intamplat leului s-a intamplat si altor monede. Atunci cand avem fluctuatii masive ale cererii de moneda - pe partea financiara, nu pe partea economiei reale -, o optiune este sa lasam leul sa floteze liber si cererea de moneda se ajusteaza prin miscarea de curs.
Ori putem considera ca leul financiar se afla abia la inceputuri, pietele nu sunt suficient de adanci - nu sunt maturizate, tind sa exagereze - si ca economia romaneasca nu era si nu este pregatita pentru o flotare libera si drept urmare flexibilizam si alte variabile monetare. Cu alte cuvinte, nu am fost fundamentalisti in ceea ce priveste tintirea inflatiei si nu am luat ca dogma faptul ca aceasta strategie ar presupune flotarea libera a cursului.
In urma cu doua-trei luni v-ati exprimat nedumerirea in legatura cu faptul ca marfurile alimentare au o pondere mult mai ridicata in cosul de consum decat la vecinii nostri care au aderat la Uniunea Europeana.
Da. Si va intrerup ca sa va spun ca nedumerirea este legata numai de o chestiune statistica. INS calculeaza inflatia pe baza bugetelor de familie, pe cand vecinii nostri din sud, de exemplu, o calculeaza, din 2007, pe baza conturilor nationale. Majoritatea tarilor europene calculeaza indicele preturilor de consum fie pe baza conturilor nationale, fie pe o mixtura: conturi nationale si bugete de familie. Doar noi am ramas cu o asemenea „tehnologie“.
Permiteti-mi sa-mi termin ideea. Voiam sa va intreb daca reducerea ponderii marfurilor alimentare de la 38,92% in 2007 la 37,5% in 2008 se apropie mai mult de asteptarile dv.
Nu se apropie de asteptarile mele si, apropo de ce v-am zis anterior, la vecinii nostri bulgari ponderea alimentelor si bauturilor nealcoolice e de 24% in calculul indicelui armonizat al preturilor de consum. Pe cand la noi ponderea alimentelor este de 35%. Diferenta o face metodologia de calcul.
Eu nu cred ca la vecinii bulgari ponderea alimentelor e total diferita, nu consuma total deosebit comparativ cu romanii. In cursul acestui an, Banca Nationala si Institutul National de Statistica vor face o analiza pentru a lamuri si aceasta chestiune, care este mai degraba de metodologie statistica decat de politica. O chestiune care are insa implicatii, uitati-va cum dv. aveti nedumeriri si interpretati o declaratie a guvernatorului. Are implicatii, dar nu de natura sa ne jucam cu ponderile ca sa atingem o tinta de inflatie.
Deci BNR nu tinteste inflatia cu ponderile de la INS?
Catusi de putin. Este o chestiune statistica. N-am prezentat-o nici ca un factor care ne-a ajutat, nici ca unul care nu ne-a ajutat. Datele statistice oficiale trebuie luate ca atare din moment ce optiunea noastra a fost clara: tintim un indice al preturilor de consum stabilit nu de banca centrala, ci de statistica nationala.
Ministrul economiei si finantelor a declarat la conferinta de presa la care ati participat si dv., si primul-ministru, citez: „Desi nu este atributul nostru direct, prin politicile noastre putem influenta evolutia preturilor“. Se poate admite ca redimensionarea ponderilor si masurile care se vor lua la nivelul preturilor administrate vor exercita un „control asupra preturilor“ care sa reduca efectele relaxarii politicilor economice din anii precedenti?
Repet, miscarea ponderilor luate in calculul indicelui preturilor de consum este o chestiune pur statistica. Nu are nicio conotatie politica, mai ales de politica economica. Va adresez rugamintea sa mai asteptati pana cand vom face acea analiza, pentru ca multe lucruri sunt apanajul Institutului National de Statistica.
