Nicu este numele fictiv al unuia dintre oamenii din echipa candidatului PNG-CD, Anghel Rababoc. Lucreaza inca de o luna in staff-ul de campanie si este om de incredere al celui care a fost primar pana mai ieri. La fel ca si fratii Paraschiv, samsari din zona, despre care lumea vorbeste ca au vandut ceva hectare ca sa „alimenteze” candidatura lui Rababoc.
De la Paste si pana la deschiderea urnelor, Nicu a avut o sarcina clara: sa dea bani la oameni pentru ca acestia sa-l voteze pe Rababoc. Asa ca, in timp, a impartit sume destul de mari prin mahalalele Stefanestiului.
Strategia a fost simpla: „liderii de opinie”, oameni cu influenta la „prostime”, au primit sumele cele mai mari. Amaratii au luat mai putin. In noapte de dinaintea alegerilor a avut misiunea cea mai grea.
A trebuit sa se fereasca de echipele PSD-ului ca sa poata sa intre in casele localnicilor din satul Cretuleasca pentru a „livra” banii. Cate zece milioane de lei vechi de om, adica vreo 300 de euro, a fost stabilita „suma de alegere a candidatului Rababoc”. Nicu povesteste ce rau a fost cu comandourile PSD-ului care aveau aceeasi misiune cu a lui, sa plateasca electoratul. „Am avut o lista. Au fost 24 de insi. Am fost la Vasile Buzdugan, din Cretulesti, Veronica Buzdugan, tot din Cretuleasca, mai am o familie de patru insi, Ilie Ion, Ilie Margareta. Chiar daca erau familie am dat cate 10 milioane de lei de persoana”, povesteste Nicu. Am dat zece milioane de persoana”, spune „locotenentul” lui Rababoc.
Omul nu stie daca actiunea de „sponsorizare” a prins. Asta, deoarece nimeni nu stie cum au votat oamenii in cabine. „Nu stim cum au votat oamenii. Problema este ca unii au votat, altii nu au apucat sa voteze. De aia e scandalul asta”, zice omul din echipa pro-Rababoc. Ce e cert este ca cei care nu au apucat sa voteze nu vor mai da banii inapoi.
Nicu zice ca nici macar Rababoc nu a fost sigur de cum voteaza lumea indiferent de actiunile „electorale”. De altfel, Nicu sustine ca nu Rababoc este implicat in afacere, ci „sponsorii” locali. Nicu nu poate sa spuna mai multe. La Stefanesti pericolul e mare daca tradezi – „pot sa-mi dea foc la casa, sa intre peste mine, sa ma bata. Am copii, sunt amarat, sunt la cheremul lor”. Lui Nicu ii este frica de ce poate pati in caz ca se aude ca „a dat cu ciocul”. „La sedintele de partid din campanie ni se confiscau telefoanele mobile si, la iesire, ne puneau sa juram cu mana pe Biblie ca nu vorbim nimic”, zice Nicu. Omul nu e nu e implicat in vreo afacere cu terenuri, nu este bogat, si a intrat in campanie voluntar. Acum ii e frica sa nu apara vreo inregistrare, „ca, altfel, or sa-mi taie copiii”.
