Nu este doar o figura politica. E o legenda. E femeia puternica si dura care, in ciuda atacurilor politicienilor sau a mass-media, a reusit sa lupte singura cu un sistem descurajant de corupt. Ei ii datoram, in mare masura, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la termenul stabilit. Contestata in Romania, Monica Macovei s-a bucurat insa de aprecierea europenilor. Astfel, la sfarsitul lui 2008, Parlamentul European i-a oferit distinctia de Femeia Europei, pentru promovarea valorilor democratiei.
Reporter: In perioada mandatului de Ministru al Justitiei ati fost adeseori criticata de politicieni si ati fost victima atacurilor presei. Ce reactii ati primit din Romania dupa ce ati fost desemnata Femeia Europei de catre Parlamentul European?
Monica Macovei: M-au sunat sa ma felicite mama si prietenii. Atat. Nu m-a sunat niciun politician, nici macar un reprezentant al Ambasadei Romaniei la Bruxelles – ma asteptam la un semn, avand in vedere ca premierea s-a facut in sediul din Bruxelles al Parlamentului European. Dar asa stau lucrurile. Este drumul pe care am ales la un moment dat sa merg. Ma bucura sprijinul si recunoasterea celor multi sau putini care apreciaza ce am facut. Nu trebuie sa fiu sustinuta neaparat de politicienii din Romania.
Reporter: Fostul comisar pentru justitie, Franco Frattini, si comisarul pentru extindere, Olli Rehn, au declarat ca, in mare parte, aderarea Romaniei la UE la termenul stabilit vi se datoreaza. Credeti ca Romania a inteles importanta activitatii dumneavoastra?
Monica Macovei: Intr-o anumita masura, cred ca da. Probabil ca nu la adevarata dimensiune a ceea ce sper ca, pe viitor, va insemna integrarea Romaniei in UE. Dar am primit multe mesaje de multumire si sustinere de la oameni obisnuiti, ca mine. Insa marea mea dezamagire a fost ca, dupa aderare, politicienii nu s-au tinut de promisiuni. Iar reformele ori nu au fost continuate, ori s-a renuntat complet la ele.
Reporter: In 2004, cand ati fost numita Ministru al Justitiei, nu faceati parte din niciun partid si locuiati la Sarajevo, unde lucrati pentru Consiliul Europei. Cum ati ajuns sa ocupati aceasta functie?
Monica Macovei: Intr-un mod unic! Viata este plina de surprize si de schimbari atunci cand nu te astepti! In decembrie 2004 eram in Romania, in vacanta, si urma sa ma intorc la Sarajevo. Asteptam, ca toti romanii, sa vad componenta Guvernului, anuntata pentru 26 decembrie. Spalam vasele si a sunat telefonul – atunci am vorbit cu Emil Boc
si cu Traian Basescu, care mi-a propus sa fiu Ministru al Justitiei. Nu il cunosteam pe Presedinte, nu il intalnisem niciodata. Am ramas fara glas! Chiar in aceeasi zi m-am intalnit cu el – cu schiurile pe masina si in canadiana, asa ma prinsese momentul. Traian Basescu mi-a spus atunci ca nu vrea un „avocat de partid“ in lupta impotriva coruptiei si m-a asigurat ca independenta mea va fi respectata. Am spus da, am plecat acasa si nu am dormit toata noaptea; era incredibil ce mi se intamplase!
Reporter: Cum v-ati inteles cu Presedintele in perioada mandatului de ministru?
Monica Macovei: Traian Basescu m-a sustinut permanent, pana in ultima clipa, asa cum a promis. El nu a intervenit in niciun fel in vreunul din dosarele DNA, asa cum au spus politicienii cercetati penal. Relatia profesionala dintre noi, care nu se baza pe un trecut comun, a fost cea care a functionat cel mai bine. Nu aveam nimic de impartit si nici servicii de rasplatit, asa cum, din pacate, se intampla in viata politica din Romania.
Reporter: Ce v-a motivat in lupta anticoruptie?
Monica Macovei: Sunt un om puternic. In perioada in care am fost ministru, pe masura ce se inmulteau atacurile si cu cat rezistenta politica era mai mare la masurile anticoruptie ori la schimbarile de fond, eu deveneam mai incapatanata. De multe ori ma gandeam: „Nu va las! Atat cat pot, nu va las sa faceti cum vreti voi!“. Au fost mai multe momente tensionate, cand am refuzat sa semnez diverse acte normative, din cele asa-numite „cu destinatie“, tipice coruptiei institutionalizate. Imi amintesc chiar ca intr-o sedinta de Guvern, la inceputul anului 2007, am afirmat: „Acesta este un Guvern corupt!“. S-a facut liniste. Iar domnul Tariceanu a spus ceva de genul: „Buuun, si acum sa trecem la punctul urmator de pe ordinea de zi“. Chiar stiind cum s-a terminat, as retrai acea perioada. Mi se pare fascinant sa te zbati sa croiesti drum si sa deschizi niste porti de transparenta si de integritate in aceasta mare de coruptie politica.
Reporter: De ce ati tinut mereu la statutul de „independenta“? Credeti ca apartenenta la un partid politic v-ar fi compromis?
Monica Macovei: Da, credibilitatea mea si mai ales a unora dintre deciziile mele ar fi fost afectata. Ii vedeam pe colegii mei din Guvern care nu isi permiteau sa spuna sau sa faca ce voiau de fapt. Nu puteau sa se opuna, de exemplu, unei decizii a Guvernului, pentru ca faceau parte dintr-un partid. Si este normal sa asculti de seful de partid – e vorba de o echipa. Dar, in cazul meu, asa trebuia sa decurga lucrurile: sa fiu singura. Nu cred ca un membru de partid ar putea lua masuri anticoruptie reale sau pentru independenta justitiei in Romania de astazi. Insa pe mine nu m-a sunat nimeni sa imi spuna sa semnez, sa dau un aviz, sa iau o decizie.
Reporter: Dupa ultimele alegeri, romanii sunt mai dezamagiti ca niciodata de politica. Se simte nevoia unui partid nou, fara „baroni“. V-ati gandit sa infiintati un nou partid?
Monica Macovei: Da, cred din ce in ce mai mult ca asta ne-ar trebui. Sunt insa multe lucruri de luat in calcul: este nevoie de un grup de profesionisti in toate domeniile si de finantare. Nu se poate face un partid fara bani – au existat tot felul de tentative de partide mici care au disparut. Cred ca, in situatia in care se afla azi Romania, ar fi singura solutie. Se poate face, fara a spune insa ca va fi usor. Tara se afla intr-o retea a baronilor din multe partide, care sunt greu de zdruncinat. Dar, atat timp cat exista vointa si am sustinerea oamenilor, nu este imposibil.
Interviul integral cu Monica Macovei este publicat in editia de martie a revistei Marie Claire care apare pe piata miercuri, 25 februarie.
1
8
