In anul 2001, Germania a reusit sa puna deoparte 18.9% din veniturile sale, care, pana in 2007, crescusera pana la 26.7%. Era anul premergator crizei economice. Grecia, in schimb, avea in 2001 economii brute raportate la PIB de 18.7%. Acestea au scazut pana in 2007 la un nivel de 12.6%. Este clar ca lumina zilei ca grecii traiau pe picior mare si cu mult peste posibilitatile economice. Germanii erau prudenti si puneau la saltea bani pentru zile negre, scrie Europolitics.
Impactul acestor economii brute, in Germania, a fost urmatorul. Investitiile raportate la PIB au scazut destul de mult fata de nivelul din 2001. Pe masura ce rata economisirii depasea rata investitionala, rezultatul a fost cresterea surplusului contului curent. Intre 2001 si 2007, surplusul contului curent german a traversat de la un deficit de 0.4% din PIB la un surplus de 6.9%.
Germania trebuia sa faca ceva cu surplusul sau, asa ca l-a investit in tari de la periferia Europei, una dintre ele fiind Grecia. Moneda euro a ajutat masinaria de export nemteasca intrucat nivelul monedei era mult mai scazut decat daca Germania ar fi avut propria-i moneda nationala. Surplusurile economice au fost imprumutate unor tari precum Grecia, ale caror economii erau mult mai scazute decat investitiile si care faceau fata cu greu deficitelor de cont curent.
In Grecia, situatia era pe dos. Moneda euro era mult prea competitiva pentru economia acestei tari. Scotand din calcul devalorizarea externa, moneda euro a functionat ca standardul aur, fortand devalorizarea interna. Tarile au fost nevoite sa isi diminueze cresterea economica, sa reduca salariile din sistemul public si serviciile sociale, permitand somajului sa creasca pana la cote nemaivazute in epoca moderna.
