La un an de la condamnarea oficiala a comunismului, Vladimir Tismaneanu analizeaza, intr-un interviu acordat ziarului Cotidianul efectele produse de acest moment istoric pentru Romania.
Va mai amintiti ce ati facut in seara zilei de 18 decembrie 2006? Cum ati dormit in acea noapte si cum v-ati trezit dupa ziua nebuna in care, in Parlamentul Romaniei, a fost condamnat comunismul?
In seara zilei de 18 decembrie, dupa receptia de la Cotroceni si o cina cu citiva prieteni apropiati, printre care Mircea Mihaies si Horia Patapievici, am incercat sa-mi adun gindurile. Cel mai important lucru a fost sa-i explic fiului meu, Adam (in virsta de 12 ani), ce se petrecuse de fapt, ca fusese vorba de un fel de spasm final al unei bestii politice aberante, numita comunism. Adam si sotia mea, Mary, fusesera acolo, vazusera scenele de rusine, dar si de eroism.
Detin si acum un desen al lui Adam in care apar Traian Basescu tinindu-si discursul, si Vadim cu obraznica-i pancarta. Dupa 18 decembrie 2006 am fost linistit: ceea ce ne-am propus noi, membrii si expertii Comisiei Prezidentiale, s-a implinit prin faptul ca dl Basescu, pe baza Raportului nostru, a condamnat regimul comunist drept ilegitim si criminal. In ceea ce ma priveste, este opera cea mai importanta, intelectual si moral, a vietii mele.
Sinteti multumit de felul in care a prins sentinta data in Raport?
La ora actuala, cu exceptia unor marginali macinati de resentimente obscure si de nostalgii colectiviste, nu cred ca se mai indoieste cineva de natura criminala a sistemului comunist. Chiar si unii tineri neostingisti, gata sa se adape din nou din „izvorul marxismului“, refuza sa-si asume experienta comunismului din Romania ca pe una demna de respect.
Aparitia Raportului la Editura Humanitas in noiembrie 2007, lansarea la care au vorbit Traian Basescu, Gabriel Liiceanu si subsemnatul la Tirgul Gaudeamus, dezbaterile de la Institutul „Xenopol“ din Iasi, de la Cluj, Brasov si de la Bucuresti au contribuit la atit de necesara detabuizare a discutiei despre natura intrinsec criminala a dictaturii comuniste. Asemeni antifascismului democratic, anticomunismul de orientare civic-liberala a capatat in fine drept de cetate in Romania de astazi.
Nu mai este vorba doar de o emotie, de un sentiment, de o revolta morala, ci de o pozitie fundamentata stiintific pe baza a mii si mii de pagini din arhivele diverselor institutii ale partidului-stat totalitar. Pozitia noastra in Raport nu este una a rechizitoriului juridic, ci mai degraba sustinem exorcizarea demonilor trecutului comunist prin cunoastere.
In 2007 ati venit mai rar in Romania, dar ati fost injurat mai des. Ieri s-a implinit un an de la legitimarea, la nivelul oficial al statului roman, a Raportului comisiei conduse de dvs. Puteti face o tipologie a detractorilor dvs. si/sau ai Raportului?
In primul rind s-au remarcat prin virulenta si rea-credinta cei direct afectati de continutul Raportului: Ion Iliescu si sustinatorii sai (asa-numitul Institut al Revolutiei care a consacrat un intreg numar din ale sale „Caiete“ pentru a denigra lucrarea noastra, acuzata a fi o „monstruoasa facatura“); fostii lachei ai cultului personalitatii si corifeii protocronismului; istoricii oficiali ai Epocii de Aur, multi direct legati de fratele dictatorului, Ilie Ceausescu; ultranationalistii si neofascistii, prea putin interesati de consolidarea, prin actiunea demascarii dictaturii comuniste, a democratiei liberale.
Sa-i mai amintesc pe fostii securisti, agasati de faptul ca Raportul contine pagini devastatoare privind rolul nefast al institutiei pe care au servit-o si respinge mitul celor doua Securitati (cea cominternista versus cea patriotica). Trei publicatii s-au situat in fruntea campaniilor denigratoare: „Ziua“, „Jurnalul National“ si „Romania Mare“. Nu mai vorbesc de gelozii profesionale, plati de polite catre unul sau altul dintre membrii comisiei, frustrari din partea celor care s-au simtit lasati deoparte.
La care se adauga faptul ca Raportul a fost scris in plina batalie politica, deci a fost atacat cu patima de diversii basescofobi. Din punctul meu de vedere, discursul din 18 decembrie a fost momentul declansator al campaniei de suspendare a presedintelui Basescu.
Din cite am vazut, imaginatia detractorilor dvs. nu a facut progrese vizibile. As vrea sa va intreb daca exista si critici ale Raportului pe care le-ati primit si care v-au ajutat sa faceti un reglaj fin al celor scrise in documentul initial?
Am primit numeroase sugestii pe care le-am incorporat, atunci cind noi, cei trei editori (Dorin Dobrincu, Cristian Vasile si subsemnatul), le-am considerat persuasive stiintific. S-au facut si necesarele corecturi, desi, pentru o lucrare de o asemenea anvergura, numarul erorilor a fost minim. Toti membrii comisiei si-au asumat Raportul in spiritul si in metoda sa. Pentru mine, solidaritatea acestei remarcabile echipe de cercetare (si nu voi osteni sa-mi exprim admiratia si gratitudinea pentru membrii si expertii comisiei) e o lectie ce merita emulata pe viitor.
Cum apreciati activitatea din acest an a comisiei „concurente“, cea de sub patronajul Guvernului, condusa de Marius Oprea (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului)?
Cum am declarat inca din aprilie 2006, eu vad relatia cu IICCR ca una de convergenta, nu de concurenta. Am salutat actiunile Institutului, inclusiv cererile de aducere in fata justitiei a criminalilor gen Enoiu si Plesita. Colaboram in diverse directii, in-clusiv proiectul elaborarii unui manual scolar pe baza Raportului final al Comisiei Prezidentiale (din care Marius Oprea a facut parte).
In noiembrie am vizitat IICCR impreuna cu colegii mei din Comisia Prezidentiala Consultativa (Adrian Cioflinca, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile). Pe 15 noiembrie, Cristian Vasile a transmis mesajul presedintelui Basescu la o conferinta stiintifica internationala, organizata de IICCR. Comisia noastra este un organism menit sa-l consilieze pe dl Basescu privitor la implementarea propunerilor continute in discursul din 18 decembrie 2006.
Lucram pentru elaborarea unei enciclopedii a comunismului romanesc, o lucrare cit mai solida, cu o puternica perspectiva comparativa, la care speram sa colaboram cu IICCR.
