Au urcat impreuna pe cel mai inalt virf din Americi, dar ea a coborit singura. Antonela Rozolimo povesteste pentru Cotidianul drama traita pe Aconcagua, pentru a face lumina in legatura cu moartea sotului ei, Laurentiu Bulareanu. El a murit la doar citeva ore dupa ce atinsesera obiectivul unei expeditii organizate pina la ultimele detalii.

„Eu sint sotia lui Laurentiu. Imi este foarte greu sa va scriu, dar o fac pentru amintirea sotului meu“, ne-a spus Antonela Rozolimo, vrind sa puna ordine intre inventiile si zvonurile aparute dupa moartea alpinistului Laurentiu Bulareanu, anuntata si de Cotidianul in editia din 29 ianuarie. Informatiile publicate atunci in presa argentiniana, dar si autohtona, plus reactiile de pe Internet ale unor colegi montaniarzi, au determinat-o pe sotia lui Lenti sa ne scrie.

„Este pacat si rusine ca, despre un alpinist cu experienta lui, se poate scrie sau gindi ca nu a facut aclimatizare, ca avea probleme cardiace sau ca a fost lasat singur pe munte... As fi poate un pic mai impacata daca ati putea scrie adevarul despre ce s-a intimplat“, explica ea.

„E foarte greu si de neacceptat sa vezi ca persoana cea mai draga, parte din corpul si sufletul tau, se chinuieste si se stinge linga tine, fara sa poti face nimic pentru ea, pentru ca apoi sa ajunga subiect de discutii, supozitii, pareri si speculatii...“, mai adauga Antoanela in e-mailul trimis catre Cotidianul. Restul ne-a povestit, acasa la ea, in interviul care urmeaza.

Cum a decurs expeditia?

A fost o expeditie organizata dupa toate canoanele si regulile posibile. Cu ghid, cu zile de aclimatizare, cu informatii continue despre vreme, cu alimentatie speciala, cu control medical in tabara de baza, deci nu a fost vorba ca avea probleme de inima si a urcat nesocotindu-le sau ca nu a facut aclimatizare si ca urmare a avut probleme din cauza altitudinii, cum au sustinut unii.

Si atunci, ce s-a intimplat de fapt?

Nu s-a intimplat nimic special, pur si simplu a fost o conjunctura nefericita. Am ajuns in Argentina pe data de 11. Am stat la 2.700 de metri doua zile, am urcat si am coborit pe diferite virfuri din jur, la 3.000, 3.500 de metri. In grup eram zece persoane din diferite colturi ale lumii, dar in afara de noi nu era nici un roman.

Apoi unii au renuntat, ca nu toti erau neaparat alpinisti si in cele din urma pe virf am urcat cinci. Am ajuns pe 26. Pe la 7 dimineata am inceput sa urcam spre virf si am ajuns sus pe la ora 15.00. Dar traseul a fost urmatorul: sint doua tabere de baza, una la 3.500 de metri si alta la 4.400. Si am stat exact cum este programul standard.

Pe 18 am ajuns in tabara de baza, apoi am stat doua zile la 3.500, aclimatizare la 4.000 si coborire din nou la 3.500. Aclimatizarea se face urcind in taberele superioare, stind acolo un pic si coborind pentru noapte. De la 4.400 in sus sint trei tabere de altitudine unde se sta cu cortul: una la 5.000, o alta la 5.600 si o a treia la 6.000. De la 6.000 se urca spre virf.

Care este rostul acestor tabere?

Sint niste locuri fixe pentru ca nu se pot pune corturi decit acolo, relieful nu iti permite. Noi am urmat traseul standard pentru ca nu am vrut sa riscam nimic, am vrut sa urcam virful cu orice pret. Adica am avut grija sa avem apa necesara, sa avem hrana corespunzatoare asigurata. Sa nu consumam energia noastra facind si aceste lucruri care tin de logistica.

Apa e foarte importanta, consumam 5-6 litri pe zi, de fapt, cit de mult puteam, ca sa dreneze substantele toxice si sa te poti adapta mai usor la altitudine. Iar mincarea trebuie sa fie usoara, adica nu grasimi sau alimente grele, dar, totusi, consistente in calorii. In tabara de baza am mincat tot timpul friptura cu legume si fructe proaspete. Urcarea doar pe acest munte a creat o intreaga industrie, e un business, sint firme specializate care formeaza echipe care sa urce pe Aconcagua.

Care a fost cauza adevarata a mortii lui Laurentiu?

Am aflat abia pe 30, cind am reusit sa vorbesc cu medicul legist, abia dupa ce s-a terminat toata procedura de stabilire a cauzei mortii, analizele, rapoartele medicale. Cam asta a fost. Cauza mortii a fost peritonita acuta spontana pilorica provocata de un inceput de ulcer despre care el nu a stiut si n-a simtit, nu l-a deranjat nici in tara, nici acolo.

Bine, probabil ca acolo a avut anumite indispozitii, dar am pus-o mereu pe seama altitudinii. La un moment dat, toata lumea are o senzatie de gol in stomac, e normal. Dar nu a avut dureri sau altceva. Asadar, cauza nu are legatura cu muntele, cu aclimatizarea. Pur si simplu s-a intimplat intr-un loc izolat si nu a putut ajunge la spital. Asta a fost...

Cotidianul