Presa internationala a decretat acum citeva saptamini municipiul Dragasani-Vilcea drept capitala mondiala a fraudelor pe Internet. Realitatea de la fata locului spune insa o cu totul alta poveste. Faimosii hackeri sind doar niste semianalfabeti lacomi si plini de tupeu.Pentru multi copii din Dragasani, intilnirea cu calculatorul a fost un moment nefericit

Orasul Dragasani, cu trista lui faima de tirla in care s-au impuit capusele Internetului, nu seamana deloc cu o cetate asediata. Ba te intimpina dind bucuros din cozile tuturor ciinilor care ii cutreiera slobozi strazile prost asfaltate. Si oamenii sint prietenosi: intra usor in vorba cu strainii, intrebindu-i, invariabil, daca s-a mai auzit ceva despre hackerii lor - ce-au mai facut, ce au mai scos la vinzare pe Internet, citi au mai cazut la arest, citi au mai murit striviti in masinile lor scumpe. Intrebarile nu le pun decit pentru a se grabi sa raspunda tot ei.

De la primar la maturatorul care aduna chistoace cu o tepusa, toti abia asteapta sa insiruie, cu un fel de mindrie si cu admiratie - uite de ce sint in stare oltenasii nostri! - legende despre hackerii din Dragasani, cum au scos ei la mezat pe Internet primaria, catedrala, statuia lui Tudor Vladimirescu sau o scoala.

In orasul numit de presa occidentala „centru mondial al fraudelor pe Internet“, acesti infractori tacuti si solitari si-au construit o scandaloasa aura de haiduci moderni care iau de la bogati si dau la saraci. Multi localnici iti vor spune, cu seninatate, ca urbea ar muri fara banii sterpeliti de unii de-ai lor de la naivii de pe Internet.

Descrierile inflacarate ale localnicilor, dar si ale gazetelor, cum ca orasul n-are odihna din cauza forfotei infatuate a hackerilor - cu masini si haine scumpe, zvirlind cu bani in toate partile sa crape lumea de invidie -, nu se adeveresc nicicum. Legenda a dislocat ciudat de mult din realitate. In Dragasaniul real, promenada, de la primarie la paraginitul hotel Rusidava, e pustie chiar si la sfirsit de saptamina.

Citiva rataciti umbla haotic prin magazinele din centru, doi pusti fumeaza in fata primariei - e acolo primaria, la locul ei, nu s-a vindut! -, alti cinci stau gramada pe un bancomat, din cind in cind cite o bicicleta pluteste prin peisajul umed si anost. Nu se vede nici o limuzina, nu se aude un claxon; de la terase, nici o magaoaie nu basculeaza manele in oras; nici un adolescent nu-si exhiba hainele de firma si harnasamentele din aur cumparate cu bani furati.

De vinzoleala luxului nu amintesc decit casele de schimb valutar si ghiseele Western Union si MoneyGram aflate la tot pasul, mustiucurile prin care Occidentul credul isi varsa valuta in buzunarele hotilor din Dragasani. De-acum si mai usor, pe placul pungasilor: „Acum ridici banii fara formular“, anunta, pe un afis, una dintre cele noua banci din oras.

Agentul-sef Catalin Alexandru Toma, seful Biroului de investigatii criminale de la Politia Dragasani, parca nu intelege cum a ajuns orasul sau sa aiba o imagine atit de proasta. „Nu e nici un dezmat al hackerilor“, spune politistul. „Ei isi fac de cap in alta parte, in Bucuresti, in cluburi de fite. Vin aici si se lauda cu ispravile lor. Dar daca ii lasam la o parte pe hotii de pe Internet - care, ce sa zic?, ii avem, domnule, multi! -, orasul e linistit. Oameni la locul lor. Sa nu se mai spuna ca e un oras de hoti. Numai niste furturi marunte, ca peste tot in lume.“

Mai ales fierul vechi se fura. Jumatate din tiganii din Rudarie muncesc in strainatate. Chiar muncesc! Ceilalti umbla prin oras, scot si cuiele din gard, ar stoarce si fierul din spanac. Ultimul omor in Dragasani a fost prin 2005, dar si acela intimplator, la betie, nu premeditat. Tot de vreo trei ani n-a mai fost nici o tilharie sau alta infractiune grava. In acest oras pasnic, politia afiseaza la gazeta de strada, ca pe un succes propriu si ca pe un eveniment, poza a doi tinci prinsi ca au furat o trotineta.

In postul Craciunului! In linistea provinciala a tirgului se aude la scara planetara tacanitul neobosit al tastelor de la calculatoare. Dar de adevarata criminalitate, cea faptuita in dormitor, in fata calculatorului, se ocupa Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) - Vilcea.

Anul trecut, DIICOT Vilcea a arestat 23 de hackeri. N-a obtinut nici o condamnare. Mark este unul dintre acei nu se stie citi tineri din Dragasani care s-au lasat ametiti de mirosul banilor veniti parca din neant, fara nici un efort. Arestat de DIICOT, el este judecat acum in stare de libertate. Stie ca nu va scapa. „Nu vreau sa-mi complic si mai mult situatia“, spune el. „Si, oricum, nu am sa spun ce n-am spus nici la ancheta.“ Se gindeste ca va lua o bila alba pentru discreta lui colaborare. In cuvinte putine si fara pic de precizie verbala, caci asemenea multor camarazi de-ai lui Mark nu are decit opt clase si n-a citit nici o carte, el face putina ordine in termeni.

Hackerii sint mici genii ale informaticii. Patrund intr-un sistem doar pentru a dovedi ca au fost mai buni decit cei care au conceput sistemul. O intrecere intre doua sau mai multe inteligente, ca un meci de sah.

Ei, giga-baietii din Dragasani, nu sint nici pe departe asi ai calculatorului. Sint nescoliti, chiar analfabeti, n-au muncit niciodata. Au invatat de la altii citeva operatiuni si butoneaza mecanic. Agentul-sef Toma l-a cunoscut pe unul, Marius Caldararu-Magnet, care nu stia nici sa scrie o declaratie la ancheta. Nu fusese nici o zi la scoala. Dar mai tirziu l-a vazut la sala de Internet, statea pe chat. Dar de mina nu stia sa scrie.

Cotidianul