Vreme de peste trei decenii, Virgil Ierunca a adunat textele cele mai reprezentative pentru conturarea cultului lui Ceausescu si pentru servilismul pe care acesta s-a cladit, republicindu-le in principal in revistele din exil. Astazi, textele din „Antologia rusinii“ a lui Ierunca au fost culese din aceste publicatii si adunate intr-un volum sub egida Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc (INMER), care urmeaza sa apara in cursul acestui an. Antologia releva faptul ca foarte multi dintre cei numiti „scribii rusinii“ activeaza inca in domenii precum mass-media, politica, teatru, literatura. „Virgil Ierunca sperase, probabil, ca intr-o buna si demna zi pentru intelighentia romana numele inventariate de el in «Antologia rusinii» sa reprezinte un exemplu de neurmat pentru viitorii scriitori si artisti. Din nefericire, timpul nu i-a dat dreptate“, remarca in prefata cartii Nicolae Merisanu si Dan Talos, cei care au realizat culegerea si editarea textelor pentru INMER.

„Antologia rusinii“ a inceput sa apara in 1957 in Franta, in revista „Romania muncitoare“, unde, de altfel, Virgil Ierunca a insotit textele „rusinoase“ de citeva texte proprii, programatice. „Ea va inregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor iesi din comun prin stupiditatea, servilitatea si neobrazarea lor. Ca intr-un fel de oglinda a degradarii vor figura aici cei care si-au pierdut nu numai constiinta, ci si masura. Masura supuseniei lor fata de regimul care a rapit Romaniei libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele va trebui sa ne amintim bine atunci cind vom incheia socotelile cu cei care azi intrec masura propriei prostitutii spirituale“, spunea Virgil Ierunca in noiembrie 1957. In 1959, Ierunca i-a taxat din nou pe „acei scriitori care si-au arvunit constiinta si s-au pus cu trup si suflet in slujba depravarii oficiale. Fapta lor de mirsavie fara capat nu e rascumparata - in peisajul moral al tarii - decit de confratii lor care tac, cei mai multi in temnite si lagare, si care de fapt sint singurii care fauresc in clipa de fata viitorul spiritual al Romaniei“. Doi ani mai tirziu, el remarca ca „antologia devine si neincapatoare, si depasita“ intrucit „valurile de rusine au napadit si au intrecut cu mult vocatia de supusenie a fostilor scriitori romani, deveniti argati oficiali ai cuvintului stapinirii. O continuam totusi dintr-o traditie si a dispretului, si a amaraciunii“. Ulterior, rubrica a fost tinuta, pina in octombrie 1989, in citeva publicatii din exil - „Ethos“, „Limite“, „Contrapunct“ si „Lupta“/“Le combat“-, unele texte fiind citite si de la microfonul Europei Libere.

Integral in Cotidianul.