Dupa aproape cinci ani de arest preventiv, fosta sefa a FNI povesteste, in exclusivitate pentru EVZ, ce va face in continuare, dar si ce s-a intamplat in trecut: cum va da ochii cu lumea care o va recunoaste, care era relatia cu Sorin Ovidiu Vintu, cum se „alintau“, care sunt regretele si cum se intelegea cu colegele de celula.

EVZ: Ati cerut eliberarea dupa ce i-ati implorat pe judecatori sa va tina in arest. De ce?

Ioana Maria Vlas: Pentru ca atunci trebuia sa stau in arest si, va rog, sa nu ma intrebati de ce. Acum trebuia sa ies pentru ca trebuie sa am grija de propriii mei ochi (sufera de glaucom - n.r.). Imi pare rau, daca nu ar fi fost problema cu ochii, nu as fi cerut.

Ce o sa faceti de-acum incolo?

Maine (ieri - n.r.) o sa ma duc la politie, sa ma prezint conform obligatiilor pe care le am in caz de exarestat. Mai departe nu stiu. Dar bine ar fi sa pot sa am un raspuns. Cred ca o sa continui sa scriu.

Unde o sa locuiti?

Presupun ca acasa.

Cum v-au schimbat viata cei cinci ani in arest?

As spune ca m-au facut mai turbata decat o lupoaica sura, care este cu vibrionul in ea. M-au inrait cumplit. Pe de alta parte, m-am impacat partial cu specia umana (…), pentru ca specimenele pe care le-am intalnit acolo sunt mai umane decat cele pe care le-am cunoscut in societate.

V-ati mai revenit de la eliberarea din arest?

Vreau sa spun ca aveam doua colege de camera care aveau pasiunea jocului de rummy si, de multe ori, ma tineau pana noaptea tarziu ca sa joc cu ele. Stii ca sunt psihoterapeut, da? Si pentru ca nu voiam sa le las sa se prabuseasca in propriile lor tragedii, jucam si eu. Asa ca ceea ce mi s-a intamplat in aceasta seara (luni, dupa eliberarea din arest - n.r.) este „parfum de flori“.

Ele pentru ce erau inchise?

Una - pentru asa-zis trafic de droguri si a doua - pentru trafic de influenta, o grefiera de la Curtea de Apel cu un dosar cu un individ din clanul Camatarilor.

Ati simtit nevoia sa evadati?

Nu. Marturisesc insa ca azi dupa-amiaza am fost de-a dreptul disperata ca a trebuit sa plec. Nimeni nu ma crede. Nu-mi place sa schimb decorul. M-am simtit foarte confortabil acolo, in toata mizeria aia. Afara e mai multa mizerie. Iar oamenii de acolo, asa infractori cum sunt, sunt de o mie de ori mai cinstiti decat cei de-afara.

Credeti ca din afara arestului veti putea ajuta mai mult la solutionarea misterului FNI?

Intrati in paranormal mi se pare (rade). Pentru ca nu este niciun fel de mister, in fond. Numai ca lumea trebuie sa citeasca, sa inteleaga.

Ce inseamna pentru dumneavoastra sa aflati adevarul?

Eu de la inceput am spus, in mod clar, ca nu vreau sa fiu exonerata de raspundere, nici tratata cu condescendenta, ca vreau sa fiu pedepsita pentru ca am gresit. De-aici incolo discutam despre niste realitati pe care eu le-am trait.

Considerati ca pedeapsa dumneavoastra este una penala sau de alta natura?

Eu m-am judecat si pedepsit inainte sa ma judece tribunalul. Ca ma face tribunalul vinovata si ma pedepseste, asta e treaba lui. Si va spun drept ca nu ma mai intereseaza la ora asta. Eu n-am vrut decat un singur lucru, sincer, sa se spuna adevarul, si anume ca eu nu am furat banii oamenilor si ca acela care i-a furat este Vintu. (…) Sunt insa judecatori pusi sa judece un lucru pe care nu numai ca nu-l cunosc, dar habar nu au despre el. Toate atuurile pe care ei le pot aduce, la ora actuala, sunt abateri de la reglementarile CNVM-ului (Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare), care nu sunt fapte penale.

„Vintu iti citea pana in adancul matelor“

Spuneati ca nu recomandati nimanui sa se angajeze la Vintu…

Ai vazut vreo poza mai bunicica a lui Rasputin?! In fotografia pe care eu o am in Larousse-ul destul de recent, Rasputin are o privire atat de fioroasa!

Il comparati pe Vintu cu Rasputin?

Da, la privire.

Si de ce ar fi periculos pentru un angajat?

Exista un fluid. Sa nu-i zic magnetism. Cand aparea Vintu in birou, ingheta sangele in toti. Existau oameni care numai cand il vedeau inghetau de spaima.

Dar dumneavoastra ce simteati in prezenta lui?

Mie nu mi-a fost frica de Vintu. Eu marturisesc ca m-am simtit foarte atrasa de mintea lui. E un profesionist, si faptul ca atunci cand se uita la tine iti citea pana in adancul matelor este o chestie reala. Marturisesc ca am avut pentru el o slabiciune, oameni cu mintea lui sunt putini.

Ce simtiti acum fata de el?

Aceeasi admiratie, pentru ca este in stare sa-si conduca barca asa cum si-o conduce.

Adica?

Genial!

Va e teama de el?

Nu, de ce sa-mi fie?! Ce sa faca?! Sa ma bage la puscarie?

Evenimentul Zilei