Ministerul Afacerilor Externe nu a cadadicsit sa anunte o multime de tari din Asia si America de Sud ca Romania a intrat in UE. Sutele de diplomati de la posturile de acolo nu au catadicsit sa informeze autoritatile ca tara lor se afla in lumea buna a Europei. Consecinta acestui fapt este ca romanilor li se cer in continuare vize de catre tari de pe aceste continente care in mod normal permit accesul liber cetatenilor Uniunii Europene.
Acum doua saptamâni, doi români au fost opriti pe aeroportul din Khatmandu - Nepal si nu au fost lasati sa urce in cursa ce urma sa decoleze catre Bangladesh. Un politist de frontiera nepalez, prins brusc de elan lucrativ, a pus mâna pe o carte internationala de libera circulatie si a verificat situatia vizelor cu Bangladesh-ul. Culmea, documentul cu pricina era actualizat la 1 ianuarie 2008. Scria negru pe alb ca toti cetatenii din tarile Uniunii Europene pot lua viza de Bangladesh chiar la sosirea pe aeroport, dupa care urma enumerarea acelor tari.
Turistii au constatat cu stupoare ca figurau acolo toate “surorile” noastre din UE, inclusiv vecinii bulgari, insa de România nu se sufla o vorba. Pentru ca erau totusi intr-o tara unde dolarul american are mare cautare, românii au dat o spaga nepalezului, care s-a facut ca nu vede ca nu au vize pe pasaport. Omul legii este si astazi convins ca a facut o mare favoare românilor, care au reusit sa prinda acel avion pe ultima suta de metri, desi statutul de cetateni europeni al acestora le permitea sa intre linistiti in Bangladesh. Povestea de mai sus este insa valabila in multe tari din Asia, unde nimeni nu s-a obosit pâna acum sa anunte autoritatile ca România a intrat in lumea buna a tarilor europene.
Functionarii MAE: La salarii inainte, la munca inapoi
Pe aeroportul international din Bangkok – Thailanda, a avut aceeasi experienta ca si in Bangladesh. Toate tarile UE puteau sa ia viza pe aeroport, in vreme ce turistii români trebuiau sa aplice pentru ea inca din România sau la un consulat din alta tara. Am intrebat autoritatile locale de ce ne confruntam cu aceasta situatie, iar raspunsul ne-a lasat fara replica: “Toate tarile din fosta Uniune Sovietica trebuie sa aplice anterior pentru viza, deci si dumneavoastra va aflati in aceeasi situatie”.
Functionarul ne-a aratat un tabel in care România figura alaturi de Azerbaidjan, Kazahstan, Turkmenistan si alte state cu care nu prea avea nimic in comun. Atunci am inteles ca vina politistului care probabil ca nu excelase niciodata la geografie era mult mai mica decât delasarea cu care armata de functionari din Ministerul român de Externe trateaza astfel de chestiuni. Nici un oficial român nu s-a obosit pâna in prezent sa faca demersuri diplomatice pe lânga tarile din Asia si America de Sud care nu trateaza România ca un membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. In aceste conditii, incidentele cu români intorsi din drum sau lasati de izbeliste in toate colturile lumii sunt la ordinea zilei.
