Tinerii arhitecti care s-au specializat si s-au remarcat in strainatate ar putea da o mana de ajutor in salvarea Capitalei din haosul urbanistic in care se afla. Bogdan Fezi, doctor in arhitectura specializat la Paris si in alte capitale europene, este unul dintre tinerii romani care au ceva de spus in acest domeniu. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere" el vorbeste despre cauzele care au condus la dezastrul din Capitala.
De ce Bucurestiul a ajuns in aceasta situatie?
Romania a adoptat niste legi si a ratificat niste conventii europene pe care nu le aplica. In Romania daca cineva construieste case sau blocuri in mod ilegal nu i se intampla aproape nimic. Pentru o astfel de incalcare a legii, amenda cea mai mare este de 3.000 de euro. In Franta, amenda se calculeaza in functie de suprafata construita ilegal si poate ajunge la 300.000 de euro. In caz de recidiva, persoana face puscarie.
Legea urbanismului stabileste foarte clar care poate fi inaltimea maxima a unui imobil, modul de utilizare a terenurilor. Oricine poate, insa, cere la primarie modificarea acestor termeni. Este la bunul plac al autoritatilor locale sa decida daca respectiva constructie mai poate sau nu fi inaltata cu cinci sau zece etaje in plus. In Franta, nu se accepta nici o derogare.
Se vorbeste de un haos urbanistic…
In toate orasele europene contractele de arhitectura si urbanism se atribuie prin concurs. In Romania, proiectele de arhitectura se incredinteaza, in majoritatea cazurilor, celui care se angajeaza sa finalizeze lucrarea cu pretul cel mai mic. Va intreb: i-ati incredinta proiectul pentru realizarea unei piete cuiva care liciteaza un euro? Sigur, nu. Dar legea romaneasca permite acest aspect.
De la "orasul de zahar" la blocurile gri
Ce se poate pastra din mostenirea comunista?
Nu tot ce s-a facut in comunism a fost rau, dupa cum alte lucruri au fost supraevaluate. O serie de cladiri cu patru etaje din zona Dorobanti-Floreasca sunt foarte cautate. La ora actuala, se construiesc imobile de locuit cu 10-20 de etaje, care in Europa nu mai au trecere. Pe de alta parte, comunismul a distrus sistemul de transport, iar traficul din Bucuresti a fost dat uitarii. Chestiunea realizarii celor trei sau patru inele de circulatie se punea inca din secolul al XIX-lea. Institutele de proiectari din anii ’80 au propus construirea de parcari supraetajate in Capitala. Conducerea de partid nu a fost insa interesata de infrastructura rutiera.
Dar blocurile gri?
Colorarea cladirilor este o reactie de disperare care trebuie pusa in legatura cu atmosfera in care am trait in ultimii ani. In mod normal, o astfel de cladire trebuie intretinuta si zugravita o data la 15 ani. In caz contrar, se degradeaza. In perioada interbelica Bucurestiului i se spunea "orasul de zahar" pentru ca existau multe cladiri albe. Din dorinta de a acoperi griul s-a importat sistemul colorarii fatadelor, doar ca stilistic exista "arhitecturi" care pot si altele care nu pot fi colorate.
Interesele dicteaza planurile urbanistice
In loc, au aparut constructii de sticla…
Faptul ca un bloc este de sticla sau din alt material nu trebuie sa constituie o problema atat timp cat constructia este asimilata pozitiv de populatie si este cu adevarat necesara. Problema este ca acest tip de blocuri apare nu in urma unui proiect urbanistic complex care sa tina cont de estetica orasului sau a unui dialog in care sa fie consultata si populatia. Ci numai din dorinta investitorilor de a construi cat mai mult si mai inalt decat le permite legea.
Exista orase cu aceleasi boli ca Bucurestiul?
La Paris se circula foarte prost cu masina, dar foarte bine cu metroul. Diferenta majora dintre Bucuresti si orasele mari care au probleme este ca, asemenea oricarui pacient bolnav, acestea din urma merg la doctor. Autoritatile locale ar trebui sa ceara ajutorul arhitectilor, al specialistilor, fapt care la noi nu se intampla. Nu exista vointa in a cere un consult de specialitate, indiferent ca acesta ar veni din interior sau din strainatate.
