Românii au plătit, anul trecut, circa 550 de milioane de lei pentru apa potabilă pe care distribuitorii au pierdut-o pe drum. Din cei circa un miliard de metri cubi de apă potabilă distribuită la nivelul României anul trecut, 41% au fost pierduţi pe reţea, conform Institutului Naţional de Statistică (INS).

Din volumul total circa 670 de milioane de metri cubi de apă au fost distribuiţi uzului casnic. La o pierdere pe reţea de 41%, asta ar însemna că au fost plătiţi, fie direct de la populaţie, fie de la bugetele locale, circa 269 de milioane de metri cubi care s-au dus oriunde în altă parte numai nu în casele oamenilor. Nota de plată ajunge astfel la peste 550 de milioane de lei plătiţi degeaba (calculul este făcut la un preţ mediu de 2,1 lei pe metrul cub de apă potabilă distribuită) pentru o apă care s-a scurs prin conductele sparte.

Asta înseamnă aproape 30 de lei daţi degeaba de fiecare român anul trecut. Problema nu este suma în sine ci faptul că este un nou exemplu al modului în care românii plătesc neputinţa administraţiei şi, nu în ultimul rând, a Guvernului, prin Ministerul Mediului.

Pentru a nu intra în faliment, distribuitorii de apă potabilă, care aparţin aproape în totalitate autorităţilor locale, măresc tariful de apă sau cer bani de la bugetul local. Fie că e primul caz, fie că e al doilea, sursa din care se acoperă starea proastă a infrastructurii este aceeaşi: buzunarul nostru.

Gandul