Pentru cititorii nostri, care intra si in target-ul revistei Idei in Dialog, numele lui Cornel Todea este destul de cunoscut. Pentru ceilalti, trebuie spus ca Todea este regizor, director adjunct al UNITER si director al Teatrului de copii "Ion Creanga". Calitate in care regizorul, acum un venerabil septuagenar, se ocupa de lucruri infantile. Ca sa compenseze, probabil, ca facea lucruri foarte serioase pe cind era numai un copil. Care aveau legatura tot cu teatrul, cumva: era sufleor. La Securitate.

In 1952, Todea era elev de liceu. Avea 17 ani. In cercul lui de prieteni si colegi de liceu se gasea, pe atunci, si nepoata lui George Enescu, Marioana Cantacuzino. Din cauza (ca "datorita" nu putem spune) ei, geometria sociala a adolescentului Todea a avut mult de suferit. Astfel ca, desi vorbeam de un cerc de colegi si prieteni, in cazul lui Todea acesta s-a dovedit a fi mai mult un patrat. Mai exact, "Patratul rosu", o organizatie clandestina de pustani de liceu, care-si propunea sa sustina cauza partizanilor anticomunisti.

Din "Patratul rosu" faceau parte o mina de colegi de liceu, printre care si nepoata lui Enescu, dar si Todea. Organizatia ilegalista a pustanilor nu a durat si nu a insemnat mai mult decit un cos pe fruntea puberilor. Insa le-a modificat pentru totdeauna vietile celor care faceau parte din ea. Viata organizatiei liceenilor s-a sfirsit cind pe fir au intrat securistii, care au gasit o solutie simpla la deviationismul anticomunist al adolescentilor: continuarea liceului la pirnaie.

Secu despre Todea: "Acesta este colaborator"

Nepoata lui Enescu, de exemplu, a stat in inchisorile comuniste aproape trei ani (ca sa fim exacti, e vorba de doi ani si unsprezece luni), cit sa treaca de majorat si, cu ocazia asta, sa intre in viata de adult cu mintile bine bagate in cap. Spre deosebire de Marioana Cantacuzino, nepoata lui Enescu, Todea a fost de-a dreptul norocos: a stat numai citeva luni la pirnaie. Si, culmea, din greseala! Pentru ca, de fapt, Todea nu ar fi trebuit sa stea nici o clipa inchis, dupa ce isi turnase colegii la Securitate. Ei, ce vreti, baietii cu ochi albastri erau si ei la inceput atunci, nu se organizasera asa de bine.

Oricum, Todea a scapat repede, dupa cum apare intr-o nota din dosarul P426, aflat in arhivele Securitatii. Unde este scris foarte citet, la masina de scris, din anul 1952, iulie:

Din cercetari a aparut cu activitate in aceasta organizatie (Patratul rosu – n.r.) si numitul TODEA CORNEL, in urma carui fapt s’a trecut la retinerea sa. Ancheta stabilind ca acesta este colaborator in problema CANTACUZINO MARIOANA, s’a luat legatura cu Serviciul III din aceasta regiune, care confirma rezultatul anchetei, solicitind totodata punerea in libertate a acestuia. Mentionam ca in acest caz nu am avut cunostinta de la inceputul cercetarilor, intrucit Serviciul III nu ne-a comunicat.

O viata de artist pentru tovarasul mult iubit

Greseala securistilor a fost reparata, totusi. Astfel ca, desi – daca nu ar fi turnat – ar fi avut un dosar foarte patat, Securitatea s-a revansat fata de fostul adolescent sufleor. Se vede in CV-ul sau, plin de premii, de zeci de spectacole idioate pentru orgoliul dictatorului din Scornicesti, de zeci de piese de teatru regizate, de emisiuni de radio si TV, de decoratii si functii cit cuprinde (la alea de dinainte de ’89 ne referim, in special). Acum, Todea se copilareste ca director al Teatrului "Ion Creanga" si face pe adultul ca vicepresedinte al UNITER (Uniunea Teatrala din Romania). L-am pus pe Todea in fata filelor din dosarul in care apare ca turnator. Omul a fost impresionat pina la lacrimi: Nu imi dau seama de ce au scris asa ceva.

Chiar asa, ce-o fi fost in capul securistului care a intocmit acel dosar? Ca in piesa Hocus, pocus si-o galeata, regizata de Todea, turnatorul Todea si-ar fi dorit sa isi stearga trecutul cu un mop inmuiat in galeata cu toate zoaiele pe care le-a turnat la Securitate. A recunoscut adevarul din filele scrise de securisti, dar zice ca nu intelege de ce l-au facut pe el turnator. I-am povestit marelui regizor in viata despre atentia (a se citi „anii de pirnaie“) deosebita de care au beneficiat toti cei pe care i-a mentionat grijuliu in notele catre Securitate. La care Todea a spus doar atit: Sincer, imi pare rau!. Si a incheiat: Am incercat sa uit acea perioada din viata mea.

Academia Catavencu