Octavian Costache face pe blogul sau, vivi.ro/blog, o analiza interesanta a modului in care NBC intelege sa abordeze transmiterea Olimpiadei.
Incerc sa ma uit la jocurile olimpice pe NBC, vrand sa vad si eu ce mai face Romania. Este finala pe echipe la gimnastica feminina. Nu e greu sa identifici perspectiva NBC asupra Jocurilor Olimpice.
In primul rand se alege un conflict de fond. Un conflict este important daca vrei drama de calitate, nu poti sa ai un conflict cu un singur personaj asa ca esti nevoit sa ai cel putin doua. Stim deja ca personajul principal este America, pentru personajul secundar se alege echipa care va genera cea mai multa drama in opozitie cu personajul principal, China.
Ca sa nu ametim publicul prea mult, arata 20% din timp echipa Chinei si 80% din timp echipa Americii. Cum se umple 80% din timp? Pai arati cum se incalzesc fetele (intriga), apoi cum se executa rutinele (desfasurarea actiunii), cum se imbratiseaza in detaliu cu toata lumea (o mica pauza), reluari ale executiilor, cum asteapta cu nerabdare emotionate scorul (suspans), nota (concluzia). Comentariul insista fie pe drama (ce nu a mers bine si de ce) fie pe mega succese (cat de grozav a fost), fie pe comparatia cu personajul secundar. Nu prea exista ‘okay’.
A, si arata si parintii dupa fiecare nota mai interesanta mai ales daca parintii plang, rad, se bucura sau flutura steaguri. Sentimentalismele merg la public. In doua ore de transmisie am vazut un singur exercitiu la bare al altei echipe, intamplator al unei romance, care a durat 30 de secunde. 0.4% din timpul total...
Citeste integral si dezbate pe blogul vivi.ro/blog
