Reporter: Cum a fost la Steaua?

Ilie Dobre: A fost, zic eu, un meci disputat, insa diferentavalorica si-a spus cuvintul, daca nu renunta la acel schimbdepase, pe benzilelaterale siinapoi si nu se axeaza peofensiva si nu renunta la a juca intotdeauna cu teama, nu poate redeveni acea Steaua care a fost.

Rep.: De unde vine teama asta?

I.D.: Domnu Eugen, este o meteahna a fotbalului romanesc. O urmaresc de douazecisiceva de ani, iarexplicatia e una singura. Atit cei de la echipa nationala, oficialii de la Federatie, antrenorii si echipele de cluburi se tem sa nu primim preamultegoluri, sa nu facem scorurifluvii, ca daca sintem batutilascor, stiu eu, se pune la indoiala pozitiafiecaruia. Altfel, nu-mi explic dom’leceseintimpla, a fost o vreme cind plavii, asa li se spunea fotbalistilor iugoslavi, dom’le, au luat bataie si cu zero sapte si a iesit o mare vedeta a fotbalului slav si a spus „care-iproblema, putem lua si cu zece goluridiferenta. Luam bataie odatdedouaori, dar apoi ii batem sinoi“.

Ceea ce s-a adeverit, deci, nu se poate ca o echipa sa atinga performanta daca nu joaca si elemente ofensive, sa puna osul foarte serios la bataie, cum fac fotbalistiiturci, pe vremuri ii bateam pe fotbalistii turci chiar cind fotbalistii nostri se descaltau de ghete, ii bateam de-i rupeam, acum, daca jucam pe malul Bosforului e un mare semn de intrebare. Bun, poate interveni, ca la Steaua cu Galatasaray, zeita Fortuna, dar e o exceptie. Nu vedeti ca Steaua nu trece de sase ani de grupe, sau cu mare chin? Pai, ce se intimpla, inainte de ’89 jucam parca erau cai, si va dau speta lui Lacatus, fiara, obraznicinsensulbun al cuvintului, acum joacacuteama, aoleu, ma da afara!

Nu e admisibil sa vina Lituania, otarabaltica sa vina sa te bata. A fost Letoniaundes-atrasun semnal de alarma. Am avut o victorie la limita dintr-unpenalticaren-apreafost, deci avertismentul a fost dat. In Faroe, am fost acolo, deci, ce se intimpla, dom’le, echipa noastra, dom’le, numai ai nostri erau in posesia mingii, dar nu puteau satragalapoarta.

„In locul lor as inghiti gazonul ala“

Rep.: De ce?

I.D.: Teamaasta. Tactica noastra este sa nu inghitim gol si apoi ii prindem pe contraatac la ce-o iesi. Asta nu merge, dom’le, nu merge. La Steaua cu Bayern am numarat paispe pase succesive, la ai nostri doua-trei, la a patragata, fie jucatorul nu se uita. Trebuie sa ne schimbam optica, desisintrezultate, dar nimeni nu mai investeste inceimici. Inainte erau centre la Steaua, la Pitesti, la Bacau. Acest lucru se coroboreaza cu ceea ce se aduce, dom’le, pe teren, jucatordin strainatate de mina a douaatreiaexpirat.

Rep.: E din cauza societatii?

I.D.: Ce se-ntimpla, sefii Ligii si ai Federatiei mai fac trimitere la contextul socioalRomaniei. La noi nu ar trebui sa facem, de ce? Dom’le, fotbalul a fost ceva aparte si, iasane imaginam anul 1986, ce lipsuri erau! Steaua a cistigat.

Rep.: Cum, dom’le, facea Dobrin, poate nemincatlihnit, vrajea mingea?

I.D.: Asta e si problema, observatia e justa. Era placereadeajuca fotbal, factorul material nicinuconta. Acum, dom’le, din pacate, nu conteaza, daca nu ai cinesa-ti vina din spate, sa-i ai pe cei mici, sa-i gaseasca nu se poate facenimic, dom’le. Fata de ce se joacase, se cistiga enorm. Si atunci pun pe primul plan fotbalistii nostri performeri banul. Saprimeze patima, patimachiar si efortul. Itidaiseamadom’le daca as fi antrenor nu-iprimescpegazon. Te bati, te iei cu el de piept, nu faci nimic altfel. Sigur, e contextul general. Dar nu, fotbalul a fost o exceptie. Dar ce, Nadia a fost platita imparateste? Sitotusi a ajuns regina sportului mondial. Nu exista, nu exista dom’le. In locul lor as inghiti gazonul ala. Sint bine platiti, vorafara.

Rep.: Ce fel de om sinteti, domnule Dobre?

I.D.: Eu zic ca unul normal cu pasiuni si opinez ca pentru un comentator sportiv nu e deajuns, trebuiesaaiba o patima, nu o pasaricaciunstol. Sa aiba ceva in singe, altfel nu se poate.

Academia Catavencu