Ambasadorul Olandei la Bucuresti, Jaap Werner, vorbeste in interviul acordat Cotidianului despre rolul negativ de pana acum al Parlamentului in lupta anticoruptie, despre politizarea dosarelor din justitie si despre nevoia unei campanii de imagine pentru Romania.
A fost o greseala primirea Romaniei in UE in 2007? Era Romania pregatita pentru aderare?
Cele doua intrebari sunt distincte. Nu a fost o greseala acceptarea Romaniei in UE, din punct de vedere istoric si politic era important sa devina membra a UE, iar peste 10 ani, privind inapoi, probabil ca nu va conta daca a devenit membra in 2007 sau in 2008. Romania incepe acum sa beneficieze de pe urma statutului de membru al Uniunii, cresterea economica se datoreaza partial si acestui fapt, iar investitorii sunt mai increzatori sa vina in aceasta tara. Acum, referitor la faptul daca Romania era pregatita sau nu sa devina membra, este alt subiect. Nu stiu daca era complet pregatita, e greu de spus. In domeniul justitiei nu era complet pregatita, de aceea Comisia si statele membre au decis sa propuna Mecanismul de Verificare si Cooperare, negociat cu Romania.
Este suficient acest mecanism pentru a-i face pe politicieni sa lupte impotriva coruptiei? Inainte de aderare pareau sa fie mai multe instrumente in mana UE prin care sa impulsioneze aceasta lupta….
Este adevarat ca primul an de la aderare nu a fost unul foarte fericit pentru lupta impotriva coruptiei din Romania, atat Romania, cat si Bulgaria au luat-o mai incet cu reforma justitiei, de aceea rapoartele Comisiei au fost destul de critice. Intr-adevar, perioada de dinainte de aderare a fost foarte eficienta ca mijloace de presiune. Ulterior, acestea se transforma in „disciplina UE“, pe care fiecare stat membru o asteapta de la ceilalti, nu mai putem vorbi de presiuni. Mecanismul de cooperare este si el destul de eficient, dar nu mai exista nici o conditionalizare. Exista posibilitatea activarii clauzei de salvgardare, deci exista inca „morcovul si batul“, iar aceasta presiune exterioara este inca foarte utila reformei justitiei din Romania. Nu cred ca cineva din Romania ar fi vrut ca acest mecanism sa nu existe. Cred ca este vazut ca un impuls folositor.
