Spaga nu da doctorii afara din tara
Rep.: De ce fug doctorii din tara?
C.V.:
Rep.: Nu e ca-n basme, sa-i aduci inapoi cu spaga aruncata dupa ei.
C.V.:
Rep.: Misto e ca foarte curind vor ramine toti prostii in tara.
C.V.: Serviciile vor fi proaste. Doctorii buni pleaca. Serviciile proaste ar trebui sa fie ieftine, dar cum cererea e mare, iar oferta e mica, iaca, pretul va creste. Noi, sarmanii de pe strada, ne gindim: functionarul, doctorul, mecanicul asta, vai de mine, daca asta a ramas in Romania, probabil ca e mediocru, hai sa-l impulsionez sa-si faca treaba bine. Dar culmea e ca el nu poate sa faca mai bine. El da ce poate. Nu poate prea mult.
„Am dat spaga“
Reporter: Bun, ati dat spaga, domnule Vrabie?
Codru Vrabie: Da, in 2003.
Rep.: Aveti memoria spagii.
C.V.: Pai, da, a fost o singura data in viata si motivul a fost legat de o operatie pentru bunica mea. Eram singur acasa, tata era plecat in concediu, bunica mi-a spus: „Mama, mi-e rau!“. Am chemat Salvarea si doua zi a trebuit sa fie operata. Spaga am dat la anestezist.
Rep.: Nu v-a apucat constiinta? Sint Codru, sint corupt! Nu dau!
C.V.: In momentul ala am avut o problema de constiinta. Cred ca m-am intilnit de vreo trei ori cu anestezistul ca sa am puterea sa-i dau plicul. Dar viata bunicii mele e mai presus decit orice mi s-ar intimpla mie.
Rep.: Poate scapa fara.
C.V.: Era un risc pe care eu nu mi-l puteam asuma atunci. Cele mai dificile situatii tin de momentele acelea in care atirna viata unui om. E o presiune pe care nu o poti inlatura fara spaga.
Rep.: V-a povestit tatal Vrabie ca trebuie dat spaga?
C.V.: Nu putem lucra la mentalitati, fiindca spaga e o chestie de atitudine personala. Ce faci tu cu tine insuti cind te afli intr-o asemenea pozitie. Tu sa refuzi ca se poate, iar daca nu se poate altfel, sa cintaresti si sa vezi daca nu aveai cumva o alta solutie. Da, eu nu mi-am asumat riscul vietii bunicii mele. Puteam face altceva: dupa ce ma vedeam cu sacii in caruta, bunica acasa sanatoasa, sa ma duc sa reclam. Ceea ce n-am facut.
Rep.: De ce?
C.V.: Ramine asa. Unii iau si dau spaga toata viata.
Cum se destrama antispaga tenace?
Rep.: Impacare cu sine?
C.V.: In 2003, s-a creat grupul mituitorilor anonimi. Era un grup de vreo 300 de persoane in toata tara. „Buna ziua, sint Codru si nu am mai dat spaga de cinci ani si un pic.“ Oameni de toate profesiile se spovedeau: iata, sa zicem, sint agent de vinzari, firma pune presiune pe mine ca eu sa vind, sa vind, sa vind. Am gasit un anumit cumparator, dar acesta spune: „Las’ ca ne intelegem. In loc de o suta de bucati, cumpar o suta cincizeci si impartim comisionul pe din doua“. Asta e o spaga in zona privata.
Rep.: Ca si in cazul publicitatii cu discount-uri prin buzunarele vinzatorilor.
C.V.: Da, astea sint cazuri. Omul venea in fata grupului si intreba: „Are cineva o idee cum sa scap?“. Demisia, alta slujba, suna la Politie. Au existat si situatii medicale. „Am pe cineva in spital, mi se cere spaga.“ Si culmea era ca se gasea un doctor in grup care spunea: „Vino la mine, fara spaga!“. Se extinsese in tara, insa, la un moment dat, la jumatatea lui 2005, speranta in Basescu-Stolojan a mistuit reteaua, fusese pe lista de promisiuni.
Pestisorul si Audi-ul
Rep.: Ha-ha-ha-ha-ha. Ce tip de memorie are coruptul?
C.V.: Coruptul nu tine minte exact cit ia sau in ce situatie. Tine minte de la cine. Cel ce da tine minte ce, cit si cui. Si in ce situatie si pentru ce. Minciuna are picioare scurte si, de aceea, sint atenti si unii si altii cu cine interactioneaza, ca sa nu iasa minciuna la iveala. Cred ca toti au memorie buna.
Rep.: Care e constiinta?
C.V.: Ha-ha. Cred ca e o datorie, in sens kantian, dar nu fata de binele general, ci numai fata de cel care plateste.
